Cuprins:
Finalul verii a sosit deodată cu încheierea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), o compilație de proiecte și reforme strategice finanțate prin mecanismul european NextGeneration EU, care a devenit busola de referință în materie de plan de țară. Și pentru că toamna se numără bobocii, numărăm și noi bobocii prin prisma cetățenilor de rând care se întreabă pe bună dreptate „ce am pierdut și cu ce ne-am ales?”.
Cartografia miliardelor pierdute
Propunerea inițială a României a fost în valoare de 29,2 miliarde de euro (2021), sumă care a fost însă renegociată de România de 3 ori și a ajuns, în final, la 20,1 miliarde de euro (din care 13,57 miliarde granturi și 6,54 miliarde împrumuturi). Diferența de aproape 9 miliarde nu apare în contabilitatea statului drept pierdere, pentru că granturile au rămas aproape intacte, România „doar renunțând” (asumându-și eșecurile) la mai multe împrumuturi deosebit de avantajoase pe măsură ce devenea limpede că proiectele nu mai pot fi finalizate la termen (reforme majore și spitale, tronsoane feroviare, baraje, proiecte energetice, etc.).
Astfel, din cele cele 29,2 miliarde, devenite 20,1 miliarde, s-au încasat până în acest moment doar 13 miliarde de euro, mai rămând doar o singură cerere de plată, prevăzută pentru finalul lunii septembrie. În clasamentul Comisiei Europene, România se situează așadar în ultima treime la absorbția fondurilor și pe locul 25 din 27 în ceea ce privește jaloanele evaluate drept fiind îndeplinite. Interesant este că România a îndeplinit PNRR relativ satisfăcător acolo unde necesita în special distribuire de fonduri (anume dezvoltare locală, renovările, dotarea școlilor și a cabinetelor, achiziționarea de echipamente), și a eșuat în aspectele în care PNRR necesita capacitate instituțională (reforme structurale, spitale, baraje, etc.).
Cu alte cuvinte, statul a eșuat deci acolo unde trebuia să proiecteze, să liciteze, să coordoneze, să decidă și mai ales să se și reformeze la timp, eșecuri cartografiate în harta jurnaliștilor de la Info Sud-Est, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Context.ro, care prezintă vizual miile de proiecte scoase din PNRR. La fel de important este însă și faptul că România este în continuare obligată să finalizeze aceste proiecte, însă nu din banii (sau din împrumuturile) UE din PNRR (bani pierduți), ci din bugetele locale, județene, naționale, adică în principal din taxele populației sau din alte fonduri europene (care ar fi putut fi folosite pentru alte proiecte).
Digitalizarea
Teoretic, digitalizarea a fost al doilea pilon al planului României, cu o componentă dedicată de 1,7 miliarde de euro și cu măsuri digitale răspândite prin celelalte componente, până la aproximativ 4,5 miliarde, adică peste o cincime din PNRR-ul românesc. Tot teoretic, bilanțul oficial de la 1 septembrie cuprinde, printre altele, cloudul guvernamental cu peste 30 de instituții arondate, 2,1 milioane de cărți electronice de identitate, peste 4.000 de școli cu laboratoare IT și noua platformă a asigurărilor de sănătate.
Cloud guvernamental
Livrat: 50 de sisteme migrate (jalon: 30).
Realitatea: sub jumătate din 85 de instituții prioritare mutate; Cadastrul, blocat săptămâni după un atac cibernetic.
Cartea electronică de identitate
70 mil € alocațiLivrat: 2,1 mil. emise (țintă inițială: 5 mil.); 40 mil € pierdute.
Realitatea: verificarea electronică încă necerută peste tot (primării, notari, ANAF); document digital într-o administrație analogică.
e-Sănătatea Mea
100 mil €Livrat: lansată la termen (1 sept.).
Realitatea: cont validat în 24-72h, cozi; merge în paralel cu hârtia încă 3 luni; mulți medici, neînrolați.
Casa de Pensii
60 mil €Livrat: ~5 mil. dosare digitalizate (cea mai mare acoperire).
Realitatea: portal funcțional, dar risc de adopție redusă la vârstnici, fără sprijin la ghișeu.
În practică însă, cetățeanul român măsoară aceste componente teoretice în drumuri la ghișeu evitate, în hârtii pe care statul nu i le mai cere și în special în servicii care funcționează atunci când are nevoie de acestea. După aceste criterii, Eurostat consemnează că în 2025 doar 24% dintre români au folosit un site sau o aplicație a unei autorități publice, cel mai mic procent din UE (față de 72% media UE), iar în ceea ce privește, de pildă, identitatea electronica, România este tot la coada clasamentului, așa cum analizăm în detaliu mai jos. Merită să ne întrebăm dacă investițiile care s-au realizat prin PNRR se vor traduce și în creșterea numărului de români care interacționează digital cu statul și care beneficiază de identitate electronică fiabilă pentru acest aspect (și nu numai).
Cloud guvernamental
Proiectul-emblemă al României ar fi trebuit să fie cloudul guvernamental, gândit drept infrastructură comună în care aplicațiile statului să funcționeze interconectat (mai ales să schimbe date între ele).
Cloudul Privat Guvernamental este o platformă IT națională care centralizează și modernizează serviciile digitale ale administrației publice. Acesta permite stocarea, procesarea și securizarea datelor instituțiilor guvernamentale, facilitând interoperabilitatea și oferind soluții IT scalabile și eficiente.
Deși proiectul este operațional din luna martie a acestui an și Comisia Europeană a validat jaloanele aferente, migrarea aplicațiilor a rămas în urmă: vara aceasta, mai puțin de jumătate din cele 85 de instituții centrale prioritare își mutaseră sistemele, potrivit unor informații transmise de ADR pentru Profit.ro. Ultimele informații publice transmise de conducerea ADR prin vicepreședintele Andrei Niculae arată că au fost migrate 50 de sisteme informatice, deși jalonul ar fi fost închis cu doar 30.
Un exemplu relevant cu privire la importanța migrării este scoaterea din funcțiune a Agenției de Cadastru, atacată cibernetic în timpul verii, când toate tranzacțiile imobiliare, activitățile notariale aferente și creditele ipotecare au fost suspendate timp de mai multe săptămâni, o situație care ar fi putut fi prevenită (și) prin integrarea în cloud. Migrarea în cloud a fost marcată drept prioritate de către conducerea instituției imediat după incident.
Cartea electronică de identitate
Aidoma, cartea electronică de identitate (CEI) este un exemplu și mai apropiat de majoritatea cetățenilor.
În anul 2024 autoritățile se angajau să emită 5 milioane de documente până în vara acestui an; ulterior, ținta din plan a coborât la 3,5 milioane, apoi, la revizuirea din august 2026, la 2,1 milioane de cărți electronice de identitate. Aceste cifre sunt chiar îmbucurătoare dacă sunt puse în perspectivă cu luna august 2025, atunci când a început emiterea efectivă a noilor cărți de identitate. Ținta a fost ajustată, de fapt, în funcție de rezultatul la care România a și ajuns, statul pierzând însă 40 de milioane de euro din cele 70 de milioane de euro atribuite inițial, indicându-ne potențial care coexistă constant cu o lipsă de anticipare, planificare și adresare din timp a anumitor chestiuni.
Poate mai important decât numărul final al CEI este ce se poate face cu documentul: adresa a fost mutată de pe card în cip, dar primării, direcții de taxe și notari au continuat să ceară adeverințe de domiciliu pentru că nu aveau acces la verificarea electronică; certificatul de semnătură din card nu era recunoscut de Spațiul Privat Virtual al ANAF; băncile, Registrul Comerțului și registrul salariaților au avut nevoie de actualizări manuale. În principal, Guvernul a aflat aceste lucruri din sesizările de pe platforma „Fără hârtie”, lansată în martie 2026, și a început să le repare când peste 1 milion de oameni aveau deja cardul și se simțeau dezavantajați față de cei care au rămas la cartea de identitate clasică.
Observăm astfel cum ordinea firească, interoperabilitate, acces al instituțiilor la infrastructura digitală, instruire și apoi emitere, a fost inversată, iar rezultatul a fost un document digital purtat printr-o administrație analogică și, bineînțeles, o adopție de 2 ori mai mică decât ținta asumată la începutul PNRR.
e-Sănătatea Mea
În mod similar, platforma e-Sănătatea Mea, parte a noii platforme informatice a asigurărilor de sănătate, finanțată cu 100 de milioane de euro din PNRR, a fost lansată pe 1 septembrie și promite pacientului accesarea istoricul medical, rețetele și trimiterile electronice, programări online și posibilitatea de a verifica ce servicii au fost decontate în numele acestuia.
Chiar dacă lansarea s-a petrecut la termenul jalonului, în prima zi crearea contului se făcea prin aplicația ROeID, cu validare manuală în 24-72 de ore, rezultând în zeci de mii de cereri care așteptau la coadă, cu termene de soluționare mult mai mari. În urma acestei situații, Guvernul a anunțat suplimentarea numărului de angajați care se ocupau de validarea manuală și trecerea la validare automatizată în perioada următoare, ceea ce nu poate decât să indice că Guvernul este capabil să gândească soluții în momentul în care presiunea și cererea vine din partea cetățenilor.
- Istoric medical
- Rețete și trimiteri electronice
- Programări online
- Verificarea serviciilor decontate
- Cont validat manual în 24-72h (cozi de zeci de mii)
- Majoritatea furnizorilor, neînrolați
- Medicii de familie, neinstruiți
- Biletul pe hârtie rămâne (legislația nu s-a adaptat)
De asemenea, cu privire la platforma de sănătate, majoritatea furnizorilor de servicii medicale nu erau înrolați în platformă, medicii de familie spuneau că nu au fost instruiți, iar biletul de trimitere pe hârtie nu poate încă fi eliminat pentru că legislația nu a fost încă adaptată (rezultând în anunțul CNAS că pentru următoarele 3 luni, platforma va funcționa în paralel cu vechile proceduri). Acest lucru nu poate decât să ne indice faptul că măsura succesului digitalizării nu ar trebui să fie livrarea tehnică a unei platforme, ci gradul de utilizare (și utilitate) a acesteia.
Casa de Pensii
Nu în cele din urmă, Casa Națională de Pensii Publice și-a încheiat la limită PNRR-ul de 60 de miliaone de euro, cu un Spațiu Privat Virtual prin care pot fi depuse online toate categoriile de cereri, de la dosarul de pensionare la celelalte prestații, și prin care se pot consulta stagiul de cotizare, contribuțiile la Pilonul II, decizia de pensie și talonul electronic (e-Talon). Casa de Pensii este, în fapt, instituția prin care PNRR-ul a ajuns la cei mai mulți români, fiind digitalizate aproape 5 milioane de dosare aflate în plată.
În acest caz, portalul pare deocamdată funcțional și ar trebui, în teorie, să scutească pensionarii de drumurile pe care le aveau de făcut (deși nu este încă clar dacă timpul de soluționare a dosarelor și respectiv corectitudinea/corectarea dosarelor vor fi îmbunătățite). Însă aidoma celorlalte proiecte, utilitatea se va putea măsura și în utilizarea propriu-zisă, mai ales de către grupele de vârstă mai înaintate. Căci dacă doar 24% dintre români interacționează online cu statul, în rândul vârstnicilor procentul este, previzibil, mult mai mic. Astfel, fără demersuri de alfabetizare digitală, fără asistență la ghișeu, la poștă sau prin aparținători, portalul riscă să rămână un instrument pentru… copiii vârstnicilor de acum.
Ce (mai) este de făcut?
Rezumând, dacă ar fi să transmitem o imagine vizuală cu privire la subiectul digitalizare și PNRR, ar fi următoarea analogie: PNRR ne-a permis să achiziționăm o locuință, dar cum și dacă o mobilăm este o responsabilitate care nu trebuie pierdută din vedere.
Astfel, guvernanța clară, coordonarea centrală și viziunea de ansamblu rămân necesare, însă acest “obituar” post-mortem are nevoie de angajamente măsurabile, cu termene și cu responsabili, pornind chiar de la cifrele din acest articol.
Cloud guvernamental
Guvern + ADRGuvernul și ADR ar trebui să publice un plan de migrare cu termene prestabilite pentru instituțiile prioritare rămase în afara cloudului, cu ținta ca 80 din 85 dintre instituții (peste 90%) să fie migrate în următoarele 12 luni, adică până la mijlocul anului 2027, alături de un raport trimestrial public al stadiului acestor migrări.
e-Sănătatea Mea
CNASCNAS ar trebui să publice lunar numărul furnizorilor înrolați și al pacienților cu cont activ, asumându-și totodată ținte de utilizare (de exemplu 25% dintre asigurați cu cont activ până la finalul amului 2027 și 50% până la finalul lui 2028).
Cartea electronică de identitate
GuvernGuvernul ar trebui să fixeze un termen până la care toate instituțiile publice, notarii și băncile să poată verifica electronic datele din cip, inclusiv domiciliul, iar semnătura din card să fie recunoscută de Spațiul Privat Virtual al ANAF.
Casa de Pensii
CNPPCNPP ar trebui să raporteze lunar ponderea cererilor depuse online și timpul mediu de soluționare a dosarelor, înainte și după lansare, pentru a analiza dacă digitalizarea a schimbat procesele din spatele ghișeului, și tot CNPP ar trebui să organizeze, prin casele teritoriale și prin Poștă, asistență pentru vârstnici la crearea contului și la depunerea cererilor.
Toate aceste angajamente (și multe altele) ar trebui urmărite într-un singur tablou public al adopției, actualizat lunar sub coordonarea Guvernului, în care indicatorii (printre alții) să fie utilizarea serviciilor și timpul economisit de cetățean. Iar pentru viitorul pe termen lung, lecțiile moștenite din PNRR ar trebui aplicate în Cadrul Financiar Multianual 2028-2034: jaloanele viitoare merită legate de adopție și de indicatori de utilizare pentru ca investițiile să fie centrate pe cetățean.
o țintă publică de utilizare, (de exemplu creșterea ponderii românilor care interacționează online cu statul la 40% până în 2028 și la actuala medie europeană, 72%, până în 2034)
un buget de mentenanță și pentru formarea (& retenția) de personal pe termen lung
legislație adaptată înainte de lansare
interoperabilitatea rezolvată înainte de emiterea documentelor sau de deschiderea portalurilor
lideri, guvernanță și responsabili politici
Anticiparea, prevenirea și orientarea spre utilitate, pe care le invocăm la finalul fiecărui exercițiu european, devin verificabile doar atunci când sunt concentrate și operaționalizate în cifre, termene și responsabili.
Finalul exercițiului PNRR ar trebui să fie ocazia unei discuții sincere despre ce ne-a lipsit ca să livrăm mai mult și cum putem să ne pregătim mai bine pentru viitorul Cadru Financiar Multianual European (2028-2034), să anticipăm, să prevenim focurile de stins și să ne orientăm spre utilitate și spre adopție.