În contextul în care îmbunătățirea serviciilor publice necesită dezvoltarea capacității instituționale și presupunând că sistemul patronal-clientelar nu poate fi eliminat peste noapte, soluția realistă pe termen scurt este valorificarea potențialului fiscal deja existent, dar necolectat. Digitalul devine un instrument-cheie în acest proces, acesta jucând un rol esențial în facilitarea relației dintre stat și autoritatea fiscală și în consolidarea unor procese, de la reducerea evaziunii la amplificarea eficienței, prin reclădirea încrederii și transparenței în „contractul fiscal” al societății noastre.
