În pofida a peste trei decenii de inițiative dedicate digitalizării administrației publice, România continuă să se confrunte cu o guvernanță digitală fragmentată și insuficient consolidată la nivel strategic. Analiza de față
trasează evoluția arhitecturii instituționale din domeniul digitalizării la nivel guvernamental, cu accent pe transformările succesive ale structurilor de coordonare în domeniu. Fragmentarea este vizibilă și la nivel sectorial, exemplul digitalizării în sănătate fiind emblematic: multiple structuri coexistă fără o linie de comandă clară. Practicile internaționale, din
Estonia, Franța și Regatul Unit, ilustrează că guvernanța digitală, deși necesită adaptare
la specificul țării, are un numitor comun: nevoia unei structuri puternice de coordonare.
