În acest working paper este analizat conceptul de digital enabling state ca soluție pentru problematica serviciilor sociale electronice. Trei exemple sunt prezentate în acest sens: parcursuri unitare pentru gestiunea șomajului, gestiunea dizabilității și planificarea familială. Sunt prezentate soluții concrete pentru fiecare caz în parte. Ele sunt inspirate atât din modelele de bună practică internaționale și studii de referință, cât și din realitățile prezente în România.

În contextul în care îmbunătățirea serviciilor publice necesită dezvoltarea capacității instituționale și presupunând că sistemul patronal-clientelar nu poate fi eliminat peste noapte, soluția realistă pe termen scurt este valorificarea potențialului fiscal deja existent, dar necolectat. Digitalul devine un instrument-cheie în acest proces, acesta jucând un rol esențial în facilitarea relației dintre stat și autoritatea fiscală și în consolidarea unor procese, de la reducerea evaziunii la amplificarea eficienței, prin reclădirea încrederii și transparenței în „contractul fiscal” al societății noastre.