Acum un an am lansat Edge Institute, un think tank dedicat digitalizării serviciilor publice, cu o ambiție simplă: să ducem ideile până la capătul lor logic, acolo unde încep să producă efecte reale. Nu prin momente spectaculoase, ci prin acumulări, prin decizii care, luate separat, par mici, izolate, dar care în timp pot schimba felul în care funcționează statul.
În România începutului de 2025, digitalizarea era blocată între declarații curajoase, rare și ele, și rezultate greu de simțit în viața de zi cu zi. Clasamentele cele mai relevante erau și atunci (prima imagine, DESI / Comisia Europeană) și sunt și acum (a doua imagine, OECD) dovada unui mare potențial de creștere, mereu asociat celui de pe ultimul loc.
Sursă: European Comission, DESI 2024 (data from 2023)
Împreună cu un board extrem de experimentat și cu o echipă tânără, formată în Europa și școlită la universități de top, am conturat un crez: transformarea începe mereu mai simplu, cu niște oameni în roluri clare și o misiune în care cred. Am pornit de la o observație simplă: schimbarea devine vizibilă atunci când dispare un obstacol concret. Când un drum nu mai trebuie făcut. Când o interacțiune inutilă, la ghișeu, se elimină. Când statul încetează să se mai bazeze pe cetățean drept propriul său curier.
Pentru noi, un exemplu de astfel de „butterfly effect” e fara-hartie.gov.ro. Și e tema acestui articol aniversar. Poate părea și alegerea asta drept o alegere ciudată, fără vreo legătură cu ce a făcut Edge Institute în acest an, dar vă rog, răbdare. Și încredere.
Acum un an, „fără-hârtie” nu exista. Azi e un vox populi digital, un instrument deschis, imperfect, dar funcțional, care adună probleme reale și le expune într-un mod care nu mai poate fi ignorat. Mai important decât funcționalitățile platformei este semnalul pe care îl transmite: direcția se poate schimba și cu ajutorul nostru.
Astfel de evoluții aparent mărunte apar doar în anumite condiții.
Existența unui Vicepremier cu responsabilități explicite în digitalizare a schimbat dinamica. Responsabilitatea clară creează spațiu pentru acțiune, iar acțiunea produce rezultate, chiar dacă, la început, acestea sunt limitate. Raportul Digital Nation pentru Edge Institute din octombrie a contribuit la această discuție despre guvernanță, lansând propunerea explicită de „centru de comandă” al digitalizării în mâinile unui Vicepremier, temă care pur și simplu nu exista în 2025 sau 2024.
Summitul de la Palatul Cotroceni a fixat, nu doar prin titlu, ci mai ales prin anvergură, guvernanța drept condiție principală pentru accelerarea transformării digitale. Acesta este rolul pe care ni l-am asumat, de la început: un think tank care nu se oprește la analiză, ci urmărește să creeze contextul pentru implementare, la fel cum își propune și “fără-hârtie”. Putem ori să comentăm cu haz inutilitatea acestui proiect, ori să îi dovedim sau nu utilitatea. Fiecare alege ce își dorește.
În fond, dacă tot există putem alege să îl facem locul în care munca noastră poate deveni realitate, nu doar un document bine scris despre o situație absurdă: hârtia care îi demonstrează statului că nu ai murit.
Sau să devină platforma în urma căreia apar și soluții simple, imediat: nu mai e nevoie de cazier pentru dosarul de permis de conducere. Regula există deja de mult (vezi art. 6, alin. (2^1), Ordinul 268/2010 de mai jos). Funcționarul poate solicita cazierul în locul tău. În practică, tu îl aduceai.
Apoi, aici e destinația micilor schimbări necesare chiar și când administrația construiește soluții moderne, dar nu le duce la capăt, cum e exemplul personal trăit la “Pașapoarte” vineri, 13 martie, zi cu ghinion. Dacă un copil are carte electronică de identitate (CEI), document care conține toate datele necesare inclusiv cele de pe certificatul de naștere, nu ar mai fi nevoie de acesta din urmă. Așa poate să dispară o nouă situație în care hârtia e iar decisivă. Sigur, doar dacă la Direcția Pașapoarte ar exista cititoare pentru CEI, instituție care ține tot de Ministerul Afacerilor Interne.
Mai mult, de ce să lăsăm acest proiect blocat doar între probleme ale trecutului când putem să ne protejăm de azi pentru viitor? Mi-aș dori ca „fără-hârtie” să fie locul unde semnalizăm și probleme noi pe care administrația tocmai se pregătește să și le creeze. Cum e, de exemplu, dezbaterea recentă despre arhivare și managementul documentelor electronice, unde se propune digitalizarea documentelor, dar păstrarea lor fizică permanentă. În practică, acest lucru dublează costurile, eforturile instituțiilor și transmite un mesaj clar: hârtia rămâne referința finală. Parcă era „fără-hârtie”, nu?
De ce insistăm pe acest tip de exemple? Astfel de prevederi pot anula intenții politice corecte. Normele durează ani. Agenda politică se schimbă mult mai repede. Între cele două, multe inițiative se pierd. Instrumente precum “fară-hartie” comprimă acest timp. Expun problemele rapid și creează presiune continuă pentru corectare. Doar daca noi alegem, împreună și separat, să punem această presiune constructivă.
Există și alte efecte secundare pozitive. Mecanisme care existau deja încep să funcționeze mai bine. CERB, conceput ca un consiliu de coordonare pentru debirocratizare, se întâlnește acum aproape lunar și începe să preia propuneri concrete, are o agendă mai vie, tocmai pentru că există o inițiativă ca „fără-hârtie”. Ritmul e clar mai rapid decât în primul său an de viață, coordonarea începe să aibă conținut. Nu e o schimbare spectaculoasă. Este una funcțională însă. Una care în viitor poate livra programe cu miză și impact mai mari.
La urma urmei, CERB are și de ce să se reunească în jurul unei agende dinamice. Datele AtlasIntel din noiembrie 2025 arată că românii suferă de un optimism digital și că două treimi dintre români nu mai acceptă să fie curieri între instituțiile statului, realitate captată prin 544 pe o hartă națională mai mult roșie. În ediția viitoare a newsletterului, vom publica valul 2 al studiului AtlasIntel și vom detalia evoluția unor indicatori convinși că schimbările de așteptare creează presiune. În același timp, creează și oportunități.
E tocmai contextul în care rolul societății și organizațiilor ca Edge Institute devine tot mai concret. „Fără-hârtie” poate rămâne un proiect marginal, care generează reacții punctuale în social media. Sau poate deveni un instrument real de intervenție publică. Depinde de cât de mult este folosit pentru a propune, urmări și corecta.
Diferența dintre cele două scenarii este esențială. Și depinde de noi și de evenimente aparent mici, care se construiesc în timp, prin acumulare.
După un an de Edge Institute, pot spune că bilanțul contează cel mai puțin. Pentru noi, mai important este să construim împreună un context în care ideile sunt forțate să treacă testul realității. Unele rezistă. Altele nu. Dar constanța asta începe să producă efecte. Transformarea, fie ea digitală sau nu, se construiește, pas cu pas.
Victoriile mici ajung rar în feed, dar ele rescriu, în timp, felul în care funcționează statul.
