Cuprins:
În fiecare an, la mijlocul lunii septembrie, președintele Comisiei Europene susține un discurs în plenul Parlamentului European, la Strasbourg. Intitulat „Starea Uniunii Europene”, acest discurs oferă o dublă valență: pe de-o parte, un prilej de reflecție asupra provocărilor și oportunităților pe care Uniunea Europeană le-a întâmpinat în decursul ultimului an și, pe de altă parte, un moment de proiecție, de ideație strategică pentru viitorul proiectului european. Anul acesta, încărcătura acestui discurs a fost cu atât mai profundă cu cât Uniunea Europeană navighează ape tulburi, așa cum nu a navigat vreodată.
Analizăm, în cele ce urmează, direcțiile anunțate care țin de spațiul digital. Facem acest exercițiu pentru că acest discurs vizează nu numai Bruxelles-ul, ci și România. Îl facem pentru că România este un pilon important în clădirea viitorului proiectului european, în spațiul digital și dincolo de el, și pentru că aceste dezbateri ne vizează în mod direct și pe noi, la București sau în orice alt colț al țării.
Competitivitate economică (și) prin reducerea birocrației
În economia actuală, viteza este esențială. O autorizație sau un formular, o conectare la rețea sau o decizie de finanțare pot determina unde se face o investiție. Unde se creează locuri de muncă. Trebuie să ne mișcăm mult mai repede. De aceea vom prezenta propuneri pentru a accelera și mai mult procesul de autorizare. Trebuie să accelerăm masiv acolo unde proiectele sunt de interes strategic pentru Europa. Și trebuie să reducem masiv sarcina administrativă acolo unde aceasta încetinește întreprinderile și IMM-urile.”
UE continuă demersurile pentru a determina firmele să rămână și să crească în interiorul frontierelor sale. Dincolo de accesul la finanțare, simplificarea demersurilor administrative este epicentrul viziunii europene, inclusiv prin propunerea celui de-al 28-lea regim pentru companii, prin EU inc, care se bazează pe costuri mici de înființare (100 euro), rapiditate (înființare în 48 de ore) și fluxuri complet digitale. Apelul de azi către statele membre a fost deosebit de clar: simplificarea trebuie să vină și de la statele membre, care au practicat ani la rând ceea ce numim „gold-plating”, adică supra reglementarea la nivel național folosind ca bază acte legislative europene.
Pentru România, direcții de acțiune pe care le-am reiterat de-a lungul vremii rămân de actualitate, construite în jurul nevoii unui audit legislativ și procedural pentru a adresa birocrația. În vremurile noastre, simplificarea demersurilor nu poate fi decuplată de ideea de digitalizare, digitalizare care are nevoie la rândul ei de regândirea fluxurilor și debirocratizare pentru a fi eficientă. De la înființarea unei firme online în 24 de ore, cu simplificarea pașilor existenți, la fluxuri digitale integrate pentru gestionarea afacerilor, România trebuie să își ia în serios rolul din viitorul pact european împotriva supra reglementării, să se integreze coerent în noul tablou unde digitalizarea nu mai e demult un scop în sine, ci un mijloc, și să nu mai joace cartea „ne obligă Bruxelles–ul” pentru a justifica cerințe inutile și absurde.
Inteligența artificială: Către o eră a noilor tehnologii „cu față umană”?
Abordarea noastră este clară. Dorim AI. Dorim ca AI să creeze mai multă valoare într-un mod mai responsabil. Și la un cost mai mic și cu un consum mai mic de energie. Dar, mai presus de toate, dorim o AI subordonată puterii de decizie a oamenilor.
Inteligența artificială a beneficiat, în discursul președintei von der Leyen, de o atenție specială. După ce anul trecut a anunțat Planul de acțiune privind continentul AI, lidera Comisiei a subliniat anul acesta multiple direcții de acțiune prin care Uniunea Europeană poate să facă posibilă o astfel de viziune. Echilibrând între riscurile majore și oportunitățile solide pe care AI le generează, Ursula von der Leyen a oferit exemple multiple de problematici, domenii și inițiative în care UE își propune fie un rol mai ambițios, fie acțiune mai solidă.
De pildă, a invocat Regulamentul privind inteligența artificială, spunând despre acesta că are meritul de a fi plasat Uniunea Europeană într-o poziție globală majoră în definirea normelor jocului. A menționat și nevoia de parteneriate strategice cu aliați precum Canada și Regatul Unit în acest sens, pentru a dezvolta mecanisme comune de protecție. A invocat dezbaterea pe care au lansat-o liderii globali din industrie despre nevoia de mai multă reglementare a AI, anunțând că și Uniunea Europeană va lansa consultări cu propriile laboratoare AI de anvergură. A anunțat, în cele din urmă, și viziunea strategică a UE pe acest subiect: „o inteligență artificială subordonată puterii de decizie a oamenilor”.
Totuși, provocarea pentru Uniune este una majoră, poate mai mare decât felul în care a fost creionată. O descrie „A Transformative AI Strategy for Europe”, proiectul de reflecție strategică lansat lunea aceasta de lideri cheie ai pieței de idei europene și nu numai. De pildă, Uniunea adăpostește numai de trei ori mai multă capacitate computațională pentru AI decât un stat precum Malaysia, iar dezvoltatorii europeni de modele AI obțin anual, cumulat, doar 2% din venitul a numai doi omologi americani. De aceea, este benefic că președinta Comisiei Europene a anunțat că va împinge capacitatea computațională și că va spori eforturile pe teme precum gigafabricile și suveranitatea tehnologică a UE. La fel de important este și că UE și-a asumat să reglementeze și să facă față colectiv agenților AI care „scapă” din mediul lor, incidentul Hugging Face fiind ilustrativ.
Avem industrii de talie mondială care dispun de date de cea mai înaltă calitate. Aceste date reprezintă o prețioasă comoară europeană. Ele sunt ceea ce poate alimenta modelele industriale de AI concepute pe măsură.
Desigur, UE are și „ași în mâneca” sa, iar datele sunt un adevărat activ strategic. A subliniat-o președinta Comisiei, iar aici este esențială mai multă acțiune din partea instituțiilor europene. Totodată, AI și datele formează un parteneriat cu dublu tăiș: ele pot ajuta omenirea să adreseze probleme esențiale, însă, scăpate de sub control, pot acutiza pericolele. Exemplul pe care l-a dat președinta Comisiei este important: screeningul și mamografiile pentru prevenția cancerului deja salvează multe vieți anual, iar AI poate spori eforturile. Așa cum a spus președinta, însă:
Ideea este că AI trebuie să îi capaciteze pe medicii noștri. Nu să îi înlocuiască.
La fel și în alte sectoare de activitate: AI poate deveni un factor de capacitare major, nu un substitut. Este salutar, de aceea, că, la nivelul Comisiei, vor fi lansate programe prin care AI să ajute sectoare precum agricultura tehnologizate, apărarea și spațiul să avanseze accelerat, dar controlat. La fel de salutar este că viitorul „Quality Jobs Act” va fi dublat de o componentă care ține de sprijinul AI pentru formarea competențelor și de sprijinire a pieței muncii, pentru a oferi garanții importante cetățenilor.
Securitate, democrație și viziune strategică: Un „Scut digital” pentru proiectul european?
În ceea ce privește schimbările climatice, vara aceasta a fost vara adevărului.
Vorbind despre încălzirea globală, președinta Comisiei a subliniat că, pentru Europa, această vară a fost un moment al adevărului. Cu siguranță această evaluare este pertinentă. Și în planul rezilienței digitale și suveranității tehnologice a Uniunii Europene, însă, sezonul ultimelor luni a fost un real moment al adevărului.
Așa cum reziliența climatică va beneficia de o abordare societală, „whole-of-society”, și reziliența digitală a Uniunii Europene merită un proiect similar de anvergură. Centrul European pentru Reziliență Democratică, lansat anul acesta, în decursul iernii, anunțat în discursul președintei din septembrie 2025, este o inițiativă lăudabilă. El este însărcinat să gestioneze „Scutul european pentru democrație”, un demers menit, printre multe alte sarcini, să sprijine statele membre în lupta cu interferența străină și manipularea informațională (FIMI).
Acest scut, însă, ar merita să fie dublat de un alt scut – „Scutul digital al Uniunii Europene”. Țări precum România, aflate în prima linie a ceea ce președinta Comisiei a descris drept „război cognitiv” în spațiul virtual, trebuie să dispună de mecanisme europene de guvernanță suplimentare, care să permită intervenții mai complexe și, mai ales, mai multă acțiune acolo unde aceasta lipsește: în planul comunicării strategice și apărării în bătălia narațiunilor.
O inițiativă notabilă în acest sens este Protocolul Anti-hibrid al Uniunii Europene, un echivalent pentru articolul 4 din Tratatul NATO, care vizează intervenția rapidă a statelor membre în sprijinul uneia sau mai multor țări din blocul comunitar atunci când urgența de securitate o impune. Dincolo de amenințarea hibridă, însă, amenințarea societală este mai profundă, iar aici Uniunea Europeană încă trebuie să își articuleze busola. De aceea, anunțul că Uniunea Europeană va dezvolta un Consiliu de Securitate propriu este de bun augur, alături de anunțul mult așteptat al unei Strategii Europene de Securitate. Un pas esențial mai este multitudinea de demersuri anunțate în orizontul securității și leadershipului strategic al Uniunii Europene.
Desigur, marele anunț al acestui discurs a fost lansarea procesului pentru aderarea Canadei la Uniunea Europeană în calitate de prim „stat asociat”. Tot în acest context, von der Leyen a mai anunțat un „Spațiu comun de prosperitate și siguranță economică” între UE, Canada și, eventual, alți aliați, spațiu care va extinde viziunea și acțiunea comună și pe teme precum inteligența artificială, tehnologiile Quantum și spațiul cibernetic. La fel de important este Instrumentul european pentru factori de sprijin strategici, care va viza cu precădere consolidarea apărării europene în fața atacurilor cibernetice. El ar trebui, însă, să fie bine definit, astfel încât să nu urmeze tiparul unor inițiative anterioare precum Cadrul de sancțiuni cibernetice („EU Cyber Diplomacy Toolbox”), cadru prin care, din 2019 până în prezent, numai 11 persoane juridice și 27 de persoane fizice l-au invocat.
Siguranța copiilor și incluziune digitală: Momentul T0 pentru modelul social european?
Nicio rețea socială până la vârsta de 13 ani. Niciun cont personal până la vârsta de 15 ani.Ceea ce înseamnă că, de la 13 ani și până la împlinirea vârstei de 15 ani, copiii vor avea acces numai la miniconturi create și supravegheate de părinți, cu funcționalități restrânse și o durată de utilizare limitată. Iar pentru utilizatorii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, platformele vor fi obligate să aplice măsuri de proiectare în vederea utilizării sigure.
Președinta Comisiei a anunțat o nouă propunere de regulament, EU Kids Act, care va fi prezentată mâine. Propunerea vine în contextul demersurilor inițiate deja de mai multe state membre pentru a interzice rețelele sociale pentru copii, fiecare țară stabilind un prag de vârstă, cerințe și metode de verificare diferite care ar fi rezultat în fragmentarea pieței interne. Regulamentul este binevenit din perspectiva coerenței abordării europene, dar rămâne de văzut dacă reglementarea va avea efectul dorit și cum se va întâmpla în practică verificarea vârstei.
Abordarea capătă cu atât mai multă coerență cu cât noul regulament, dacă va fi adoptat, va fi precedat de intrarea în vigoare a dispozițiilor Regulamentului eIDAS 2 care prevăd obligația acceptării portofelelor europene de identitate digitală de către marile platforme pentru autentificare și identificare.
Pentru România, prioritatea trebuie să rămână deci dezvoltarea versiunii naționale a portofelului european de identitate digitală, singurul mecanism sigur de verificare a vârstei care nu ar implica împărtășirea cu marile platformele a (și mai multe) date personale sensibile.
În aceeași notă s-a anunțat și viitorul Digital Fairness Act, care are drept obiectiv protecția consumatorilor în mediul online și vizează adresarea unor elemente de design manipulator, design-uri adictive, personalizarea abuzivă, marketingul înșelător, abonamente greu de anulat, consolidând ideea că nu doar copiii trebuie protejați în mediul online, ci și adulții.
Concluzii - România într-o Europă „digitală”: Martor sau actor?
În dezbaterea europeană, transformarea digitală este deja subînțeleasă. Întocmai de aceea, o atenție sporită a fost dedicată noilor tehnologii și inteligenței artificiale cu precădere. Totuși, parafrazând o idee frecvent vehiculată, Uniunea Europeană este atât de puternică precum statele sale cele mai lente. România, o țară a paradoxului digital, este un bun exemplu. Într-o țară în care conectivitatea este de talie globală, iar cetățenii utilizează internetul în ton cu media europeană, rămânem pe ultima poziție la capitole cheie precum competențele digitale sau serviciile publice electronice.
Și, în tot acest timp, tot România este în prima linie a unor fenomene precum interferența hibridă și polarizarea digitală a spațiului informațional. Dacă întreaga Uniune este expusă la riscuri ce țin de AI și noile tehnologii, România cu atât mai mult le întâmpină. Și ce trebuie să subliniem, cu onestitate, în acest context, este că încă nu suntem prezenți în aceste dezbateri europene care vizează transformarea digitală, noile tehnologii, inteligența artificială și competitivitatea Uniunii în această eră.
La anul, așa cum a anunțat președinta von der Leyen, un Congres al Europei va fi convocat pentru a celebra 70 de ani de la ratificarea Tratatului de la Roma, moment fondator pentru proiectul european. Acolo, viitorul Uniunii va primi un nou contur. Pentru România, aceea va fi un bun context de afirmare a vizunii sale pentru traiectoria proiectului european, inclusiv (și poate mai ales) în materie de transformare digitală și noi tehnologii.
A fi prezent în aceste dezbateri, a avea o voce la nivel european pe astfel de teme nu este un moft. Este un imperativ strategic. Conturând o poziție fermă, chiar inovatoare, pe problematici esențiale ce țin de digital și de noile tehnologii, România ar înregistra un dublu câștig: pe de-o parte, ar reuși să soluționeze din provocările pe care le întâmpină acasă; pe de altă parte, s-ar pronunța drept voce, antreprenor, poate chiar lider regional în această ecuație.