Cuprins:
Un nou sondaj, realizat de AtlasIntel la comanda Edge Institute, arată că peste 8 din 10 români folosesc instrumente de inteligență artificială și, mai mult decât atât, că majoritatea românilor (peste 75%) folosesc aceste instrumente săptămânal. În privința statului, acceptarea acestor instrumente variază: românii le susțin pentru sarcinile administrative/repetitive și le resping pentru deciziile care țin de sănătate și de drepturi.
Norma: adopția
La un an după primul Apel pentru transformarea digitală a României și la câteva săptămâni după cel de al doilea Apel, în care am scris că cetățeanul român folosește inteligența artificială zilnic în timp ce statul român privește pasiv, noul sondaj Edge Institute cimentează această observație. Realizat pe un eșantion de 2.002 de respondenți între 17 și 21 iunie 2026, cu o marjă de eroare de 2% și un nivel de încredere de 95%, sondajul măsoară, printre altele, felul în care românii folosesc inteligența artificială în viața lor și măsura în care ar accepta ca instituțiile să o folosească în relația cu cetățenii.
Astfel, puțin peste 83% dintre români folosesc instrumente de inteligență artificială în cel puțin un context, în timp ce 16,9% spun că nu le folosesc deloc. Cea mai mare parte a utilizării este personală, raportată de 77,9% dintre respondenți, în timp ce 15,4% folosesc astfel de instrumente la locul de muncă și 9,3% la școală sau la facultate. Faptul că utilizarea profesională și cea educațională rămân în urma celei personale arată, pe de o parte, că românii au ajuns la inteligența artificială înaintea oricărei politici publice, a oricărui program de formare și a oricăror instrucțiuni instituționale care să integreze AI în muncă sau în învățare. Pe de altă parte, această situație poate arăta, bineînțeles, și un nivel de stigmă în recunoașterea folosirii AI la muncă/școală.
Peste opt din zece români folosesc AI
Folosiți instrumente de inteligență artificială?
% din total, răspuns multiplu
Astfel, dintre cei care folosesc inteligența artificială, 50,7% o fac de câteva ori pe săptămână și 26,2% zilnic, ceea ce înseamnă că aproape 77% dintre utilizatori interacționează cu aceste instrumente cel puțin săptămânal. În același timp, nivelul de cunoștințe rămâne redus: atunci când își evaluează propriul nivel, 48,1% dintre utilizatori se plasează la un nivel de bază și 40,8% la unul mediu, iar 11,1% se consideră utilizatori avansați (semn că utilizarea se face înainte dobândirii unor competențe mai mult decât minime).
Cât de des folosesc AI
Dintre cei care folosesc inteligența artificială %
În rândul celor de 18-29 de ani, 97% folosesc inteligența artificială, iar ponderea scade la 68,5% la grupa 50-59 de ani și la 29,3% după 70 de ani, în timp ce, în funcție de educație, urcă de la 80% printre cei fără studii superioare la 93,3% printre absolvenții de studii superioare.
Cine folosește inteligența artificială
Beneficii și riscuri, asumate și recunoscute
Românii cântăresc în același timp câștigurile și costurile inteligenței artificiale. Beneficiul recunoscut de cei mai mulți este economisirea timpului, asociată cu inteligența artificială de 65,4% dintre respondenți, ceea ce produce o diferență de acord de aproape 48 de puncte. În același timp, 55,5% sunt de acord că inteligența artificială va duce la dispariția unor locuri de muncă, iar 51,8% consideră că ea creează riscuri pentru datele personale și pentru securitate.
Ce cred românii despre AI
Sold de acord, puncte procentuale (% de acord minus % dezacord)
Teama pentru locurile de muncă, mai mult la nivel de societate
Ideea că inteligența artificială răspândește mai multă dezinformare decât oamenii produce un sold negativ, de 6,1 puncte procentuale, iar ideea că inteligența artificială ajută oamenii să învețe și să își dezvolte competențele este aprobată de 42% dintre respondenți, dar întâmpină o respingere de la peste 30%.
Concluzia este că românii au nevoie, în privința inteligenței artificiale, de informație, de reguli clare și de context: publicul evaluează deja tehnologia în mod relativ echilibrat, recunoaște câștigurile, își asumă riscurile și invită astfel statul să acționeze.
Deși 55,5% dintre respondenți cred că inteligența artificială va elimina locuri de muncă în societate, doar 21,9% se declară îngrijorați sau foarte îngrijorați că propriul loc de muncă, actual sau viitor, ar putea fi afectat în următorii cinci ani, iar 51,1% se arată puțin sau deloc îngrijorați. Această diferență dintre riscul perceput la nivelul societății și riscul resimțit personal apare în multe contexte, însă în cazul românesc are o miză aparte, pe care am descris-o în articolul nostru despre România în era inteligenței artificiale și în raportul despre Automatizarea în România.
Am argumentat că pericolul ține mai puțin de o concedieri și mai mult de o scădere a productivității și a veniturilor în categoriile care folosesc tehnologia fără să beneficieze de creșterea de productivitate pe care aceasta o aduce. În acest sens, optimismul personal poate reflecta încrederea în propria capacitate de adaptare, însă poate fi și o subevaluare a transformării ce vasăvină, în special în rândul celor cu acces limitat la formare: un motiv în plus pentru statul român de a pregăti, din timp, programele de (re)calificare.
Inteligența artificială în instituțiile statului
Întrebați cât de confortabil s-ar simți ca instituțiile statului să folosească inteligența artificială în diferite situații, românii separă sarcinile administrative de rutină față de deciziile care le-ar putea afecta mai profund viețile și drepturile. Confortul este cel mai scăzut când inteligența artificială ar pune un diagnostic medical, unde 69,7% se declară inconfortabili și 15,5% confortabili, și rămâne scăzut când ar decide asupra unor beneficii sociale, situație în care 57,4% sunt inconfortabili față de 26,6% confortabili.
Raportul se inversează la sarcinile administrative: când inteligența artificială ar răspunde la întrebările cetățenilor sub forma unui chatbot, opiniile se echilibrează, cu 39,3% confortabili și 42% inconfortabili, iar când ar tria cereri și dosare sau ar evalua performanța funcționarilor, ponderea celor confortabili o depășește pe a celor rezervați, cu 38% față de 36,1% în primul caz și cu 42,2% față de 37,2% în al doilea. Mesajul publicului se poate traduce și în principii de guvernanță: inteligența artificială este acceptată acolo unde accelerează munca administrativă și degrevează funcționarii de sarcini repetitive și respinsă acolo unde ar înlocui judecata umană, în decizii despre sănătate sau drepturi.
Unde acceptă cetățenii AI în instituțiile statului
Cât de confortabil v-ar fi ca statul să folosească AI pentru...? %
Această distincție se regăsește și în experiența altor state: spre exemplu, în Regatul Unit, guvernul a lansat în 2025 un pachet de instrumente de inteligență artificială pentru funcționari, numit Humphrey, care cuprinde unelte de sintetizare a consultărilor publice, de transcriere a ședințelor și de pregătire a notelor de informare, și a publicat un ghid oficial de utilizare a inteligenței artificiale în administrație. În Estonia, statul construiește Bürokratt, un asistent virtual național prin care cetățenii pot accesa serviciile publice printr-un singur canal conversațional, cu o componentă bazată pe modele lingvistice mari finanțată din fonduri europene. Danemarca exemplifică și reversul, fiindcă sistemul automatizat de detectare a fraudei în asistența socială, care folosește peste 60 de modele de inteligență artificială și de învățare automată pentru a semnala beneficiari, a fost analizat de Amnesty International într-un raport din noiembrie 2024 care descrie o supraveghere extinsă și un risc de discriminare a persoanelor cu dizabilități, a celor cu venituri mici, a migranților și a minorităților, până la încadrarea ca posibil sistem de scoring social interzis de Regulamentul european privind inteligența artificială. Astfel, zonele în care românii arată cel mai mare nivel de confort sunt deja implementate în state de pe continentul european, iar România are datoria de a se informa și inspira din astfel de state pioniere.
Cererea există, oferta întârzie
Rezultatele despre inteligența artificială se potrivesc și în contextul digitalizării: românii privesc digitalizarea favorabil, de vreme ce 75,4% o consideră un lucru bun sau foarte bun, iar interacțiunea cu serviciile publice digitale a devenit normalitate (77,6% au folosit astfel de servicii în ultimul an). Când serviciile există și sunt folosite, acestea mulțumesc cetățenii, pentru că 61,9% dintre utilizatori se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți de interacțiunile online cu instituțiile, ceea ce arată că obstacolul ține de oferta statului, și mai puțin de disponibilitatea cetățenilor (cu atât mai mult cu cât serviciile cu care cetățenii au interacționat aparțin de o paletă redusă, cum ar fi plata taxelor și impozitelor și programări online). Toate aceste valori sunt constante și în sondajele anterioare (spre exemplu, 73% atitudine pozitivă față de digitalizare în noiembrie 2025 și 78% în martie 2026), fapt ce validează suplimentar aceste percepții.
Cu toate că cererea de servicii digitale este ridicată, 81,6% dintre români consideră că ritmul digitalizării statului este lent sau foarte lent, iar 48,3% apreciază că România este puțin sau deloc digitalizată. Aidoma, și aceste convingeri sunt deja cimentate, fiind măsurate și în sondajele noastre anterioare: peste 84% considerau ritmul digitalizării lent sau foarte lent în noiembrie, respectiv peste 86% în martie.
În ceea ce privește prioritățile cetățenilor, pe primul loc se află sănătatea, cu 52,5% care cer programarea online la spitalul de stat și un dosar medical accesibil online și cu 41,7% care cer rețete, adeverințe și trimiteri online, urmate de înmatricularea online a vehiculelor, cu 41,2%, și de o aplicație unică în care să existe toate documentele personale, cu 40,5%. Această prioritate se suprapune, de asemenea, și peste proiectul Portofelului digital european de identitate, pe care l-am tratat în Apel și pe care România are obligația să îl livreze până la finalul lui 2026.
Cerere mare, livrare lentă
Cinci priorități, din vocile românilor
Sondajul arată și cui i se adresează această cerere, fiindcă, întrebați cine ar trebui să fie responsabil de digitalizarea României, 60% dintre respondenți indică Guvernul și prim-ministrul, înaintea Parlamentului, cu 40,4%, și a universităților, a partidelor sau a Uniunii Europene. Valori similare au fost înregistrare și în sondajul din luna martie (40% Parlament, 70% Guvern/Prim-ministru), respective la sondajul din noiembrie 2025 (40% Parlament, 75% Guvern/Prim-ministru). Avem astfel o imagine clară a realității în care cetățenii așază responsabilitatea acolo unde am argumentat că trebuie construită capacitatea, în centrul Guvernului, în jurul unui mandat și al unei structuri de implementare clare, unitare și responsabile.
Prima prioritate este guvernanța, fiindcă publicul așază responsabilitatea la centrul Guvernului. Confirmarea unui vicepremier cu mandat dedicat transformării digitale și numirea președintelui Autorității pentru Digitalizarea României în rol de Chief information officer al guvernului, cu autoritate asupra ministerelor, sunt condițiile pe care orice intervenție în zona inteligenței artificiale o presupune. În interiorul acestui mandat ar trebui adoptat, prin hotărâre de guvern și cu implicarea Administrației Prezidențiale ca pol de expertiză, un ghid obligatoriu de utilizare a inteligenței artificiale în administrația publică, astfel încât folosirea necoordonată a instrumentelor comerciale, pe care am numit-o Shadow AI, să fie înlocuită de o practică sigură și măsurabilă.
A doua prioritate este să începem de acolo unde cetățenii sunt deja dornici de implementare. Aplicațiile de tip back-office, de la sintetizarea documentelor și transcrierea ședințelor până la trierea dosarelor, sunt zona în care publicul acordă încredere și în care modelul britanic Humphrey arată că se pot obține câștiguri de eficiență, iar un asistent conversațional pentru cetățeni, construit în logica estonianului Bürokratt, ar putea răspunde acestei cereri a cetățenilor.
A treia prioritate este să trasăm limite acolo unde publicul (și Uniunea Europeană & drepturile omului) le cere. Spre exemplu, deciziile privind beneficiile sociale și diagnosticul medical, alături de siguranța publică, ar trebui păstrate sub revizuire umană: alinierea la Regulamentul european privind inteligența artificială, care încadrează astfel de utilizări în categoria de risc ridicat/inacceptabil, oferă cadrul, iar legislația națională de punere în aplicare, împreună cu operaționalizarea autorității de supraveghere, rămâne o sarcină pe care a viitorului guvern trebuie să o trateze cu prioritate.
A patra prioritate privește competențele, unde un public care folosește inteligența artificială, dar se declară în proporție de doar 11,1% “utilizator avansat”, are nevoie de formare, atât în administrație, prin programe coordonate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și de Institutul Național de Administrație, cât și la nivelul cetățenilor, prin implicarea autorităților locale, pentru ca decalajul dintre tineri și vârstnici și dintre urban și rural să se reducă. Împărțirea opiniilor privind valoarea educațională a tehnologiei susține investiția în alfabetizare digitală, fiind de așteptat că percepția se schimbă când expunerea este însoțită de dobândirea de competențe.
Cât de bine cred că stăpânesc AI
Nivelul de cunoștințe declarat de cei care folosesc AI %
Ultima prioritate este transparența și măsurarea prin colectarea de date, pentru că un stat care folosește inteligența artificială cu sprijinul cetățenilor are de instruit, de măsurat, de construit și de protejat. Programele-pilot în sănătate și în educație, raportate public, cu indicatori de eficiență, un cadru de achiziții publice pentru produsele și serviciile de inteligență artificială integrat în procedurile naționale și un mediu de testare reglementat sunt instrumentele prin care acceptarea condiționată exprimată de public devine încredere câștigată.
Concluzie
Sondajul despre digitalizarea serviciilor publice confirmă ceea ce am descris în ultimul apel, anume că cetățeanul român a adoptat inteligența artificială, o folosește săptămânal și știe pentru ce o vrea și unde îi pune limite.
Românii acceptă tehnologia acolo unde economisește timp și degrevează administrația și o respinge acolo unde ar decide medical sau social. Statul are acum mandatul, pe care datele i-l așază în față, să livreze în zonele pe care cetățenii le privesc cu deschidere și să protejeze în zonele în care e nevoie de prudență sau interdicție.
În ceea ce privește producerea de cunoaștere, aceste date reprezentative la nivel național constituie un punct de pornire deosebit de relevant în continuarea cercetărilor pentru a putea aprofunda pe mai departe folosirea AI în România.
Surse și referințe
- AtlasIntel pentru Edge Institute, „Digitalizarea serviciilor publice în România III”, sondaj realizat în perioada 17-21 iunie 2026, eșantion de 2.002 respondenți, marjă de eroare de două puncte procentuale, nivel de încredere 95%.
- Edge Institute, Al doilea Apel pentru transformarea digitală a României (2026)
- Edge Institute, România în era AI: supraexpuși, nepregătiți, absenți
- Edge Institute, Demnitatea ființei umane prin guvernanța Inteligenței Artificiale
- OECD, Governing with Artificial Intelligence (2025)
- GOV.UK, AI experiments see „Humphrey” help townhalls cut costs and improve services (2025)
- Government Digital Service, Launching the Artificial Intelligence Playbook for the UK Government (2025)
- Comisia Europeană, #Bürokratt programme and national virtual assistant platform and ecosystem
- Amnesty International, Denmark: AI-powered welfare system fuels mass surveillance (noiembrie 2024)
Valul curent include 2.002 respondenți, date colectate între 17–21 iunie 2026. Analiza comparativă integrează valurile anterioare. Toate cele trei valuri folosesc aceeași metodologie Atlas — recrutare digitală aleatorie — cu o marjă de eroare de ±2 p.p. la un nivel de încredere de 95%.
ⓘAcolo unde formularea întrebărilor sau lista de opțiuni s-a modificat între valuri, comparația valorică este orientativă.