Sari la:
În urmă cu un an, Edge Institute a lansat, alături de Centrul pentru Jurnalism Independent, programul de burse „DigITup” pentru proiecte de presă dedicate transformării digitale. În acest context, Vlad și Diana, jurnaliști Dela0, au realizat un demers de mapare a digitalizării în orașele mici și municipiile din România. Articolul de mai jos prezintă o scurtă revizuire a unui efort jurnalistic complex.
Echipa Dela0 va reveni cu o versiune mai amplă a acestui demers cu mapare în toamna acestui an, atunci când va evalua serviciile digitale pe care le oferă toate unitățile administrativ-teritoriale care însumează peste 5000 de locuitori. Noi le vom fi parteneri și în acest an în efortul lor, motiv pentru care i-am invitat, de altfel, să scrie și ediția de newsletter de mai jos.
Ce am aflat din maparea digitalizării orașelor
Plecând de la ideea că digitalizarea nu e – sau nu ar trebui să fie – un scop în sine, ci un mijloc de a scurta timpul petrecut de cetățeni în interacțiunile cu administrația publică, ne-am întrebat unde suntem cu digitalizarea orașelor și care e coerența planurilor edilitare de dezvoltare digitală.
Pentru a răspunde, am colectat un volum uriaș de date de la 300 de primării urbane (orașe și municipii). Am obținut informații diverse, de la cuantumul cheltuielilor pentru echipamente digitale și sisteme de operare până la existența și caracteristicile soluțiilor digitale implementate, fie pentru cetățeni (front office), fie pentru funcționari (back office).
La final, aplicând un sistem complex de criterii, au rezultat scoruri ale digitalizării primăriilor de orașe. Unele stau mai bine (puține), altele stau mai rău (cele mai multe). Scorul mediu național de 4.57 (din 10) arată că administrația publică locală din orașele României încă este repetentă la capitolul digitalizare.
Nu avem pretenția că acest scor este un adevăr absolut – dar, dacă ne raportăm doar la sutele de milioane de euro investite în digitalizarea primăriilor de orașe și municipii în ultimii trei-cinci ani, rezultatele produse de aceste investiții nu indică eficiență sau o dezvoltare sustenabilă, gândită pe termen lung.
Ce urmează: extinderea hărții la comune
Și pentru că orice început face posibilă o continuare, am hotărât la Dela0.ro să nu ne oprim aici. Digitalizarea administrațiilor locale nu înseamnă doar digitalizarea orașelor, ci și a comunelor. Iar zeci de comune din România sunt mai mari decât zeci de orașe mici.
În toamna aceasta ne propunem să venim cu o actualizare consistentă a hărții interactive. În primul rând, o vom extinde. Pe lângă primăriile urbane vrem să adăugăm aproape 350 de primării de comune. În al doilea rând, vrem ca scorul digitalizării să fie și mai clar, motiv pentru care metodologia de calcul va fi îmbunătățită și cu indicatori calitativi, pe lângă cei cantitativi.
Această necesitate e și rezultatul observațiilor practice din timpul documentării inițiale. Am găsit primării care pe hârtie aveau soluții digitale pentru cetățeni care nu funcționau sau primării care accesaseră fonduri pentru implementarea unor soluții care nu se regăseau pe site-urile lor.
Și mai e ceva. Degeaba ai soluții de colectare a taxelor și impozitelor locale dacă cetățenii aleg în proporție covârșitoare tot ghișeul fizic pentru plată.
Un subiect ignorat de presă, neînțeles de politicieni
Digitalizarea administrației locale e un subiect ignorat în România. Ignorat de presă, neînțeles de politicieni, o enigmă pentru cetățeni. Când statul vorbește de digitalizare se uită exclusiv la sistemele centrale, la proiectele ministeriale mari, uitând că prima interacțiune a cetățeanului cu administrația publică are loc la primărie. Și nu doar prima, ci și a doua sau a treia.
Nu doar implementarea, ci și monitorizarea rezultatelor digitalizării este o himeră. Foarte puține primării urbane din țară știu că vor să ajungă din punctul A în punctul B. Cele mai multe știu doar că dă bine să cheltuie niște bani publici pentru digitalizare. Orice fel de digitalizare.
Patru rezultate nefardate ale digitalizării
Și pentru că lucrurile stau așa și nu altfel, menționăm câteva dintre rezultatele nefardate ale digitalizării primăriilor urbane din România:
- lipsa unei strategii de digitalizare este flagrantă. Doar 22 de primării mari din țară au elaborat și aprobat în consiliile locale astfel de documente specifice, esențiale pentru a avea un plan coerent de dezvoltare digitală.
- infrastructurile neconectate și site-urile vechi reprezintă încă norma pentru multe primării urbane. În aceste condiții, este aproape imposibil să găsești soluții digitale moderne pentru cetățenii din comunitățile respective.
- un sfert din primăriile de orașe și municipii oferă ca soluții front office doar plata online a taxelor și impozitelor (prin Ghișeul.ro sau alte aplicații).
- 7% din primăriile de orașe și municipii nu au implementat niciun fel de soluții/fluxuri digitale interne, pentru funcționari.
Notam mai sus că statul nu are momentan o strategie clară pentru digitalizarea administrației locale. E greu să dezvolți așa ceva în lipsa datelor. Și nici pe acestea nu le vede prea bine statul în acest moment. Harta digitalizării primăriilor de orașe a fost o premieră din acest punct de vedere. Adăugarea a sute de primării rurale va da o valoare suplimentară – și o calitate superioară – nu doar documentării noastre jurnalistice.
Pur și simplu vom vedea mai bine România digitală.
Cum am strâns datele: 325 de solicitări și 33 de studenți
Pornim în colectarea noilor date cu experiența lucrurilor deja învățate în documentarea inițială, care s-a întins pe 3 luni de zile și a implicat peste 30 de persoane.
Realizarea hărții interactive actuale a însemnat, în primul rând, trimiterea a 325 de solicitări de acces la informații publice. Ele au ajuns la destinatari (primăriile de orașe din țară) pentru că 33 de studenți la jurnalism au pus umărul la efortul de colectare a datelor. Potrivit legii, instituțiile publice au la dispoziție cel mult 30 de zile să răspundă la solicitările depuse în baza Legii 544 din 2001 (legea care asigură accesul la informații publice). În realitate, a durat aproape două luni de zile să strângem 299 de răspunsuri.
În ciuda insistențelor, 26 de primării nu au răspuns deloc. Vorbim de unele dintre cele mai mari structuri edilitare din țară. Între refuzurile de a comunica date le numărăm pe cele de la Primăria Sectorului 3, Primăria Sectorului 4, Primăria Sectorului 5, Primăria Sectorului 6, Primăria Municipiului Sibiu, Primăria Popești Leordeni sau Primăria Buftea.
O cotă istorică de netransparență
La Dela0.ro trimitem solicitări în baza Legii 544/2001 de aproape 15 ani. Nu este prima oară când ne adresăm simultan unui număr foarte mare de instituții. Dar la început de 2026 putem spune fără teama de a greși că, după anii de pandemie, disprețul instituțiilor publice față de respectarea accesului la informații publice a crescut, atingând o cotă istorică de netransparență. Doar 60% dintre primăriile urbane către care am trimis solicitări de presă legate de stadiul digitalizării au răspuns complet, în termen legal. Cu mari eforturi am reușit să urcăm procentul răspunsurilor aproape complete la peste 80%.
Din acest motiv am decis să introducem și un criteriu al transparenței în harta digitalizării. El e un indicator indirect. O primărie care se digitalizează, cu scopul final de a furniza servicii publice moderne și eficiente pentru cetățeni, ar trebui să le spună cetățenilor cum a făcut, la ce cost și care sunt rezultatele.
Transparența nu e doar o căsuță pe care o bifăm – dacă primăria a răspuns – sau pe care o debifăm, dacă nu a răspuns. Fiecare primărie analizată din perspectiva capacității digitale are o fișă informativă în structura interactivă a hărții publicate. Această fișă conține și datele brute procesate, adică răspunsul transmis de primărie la solicitarea noastră de presă.
Și mai e ceva. Orice jurnalist poate începe propria documentare plecând de la răspunsurile transmise de primării la solicitarea noastră de presă. Potențialul jurnalistic din spatele datelor brute este enorm.
De notat că interacțiunea directă cu funcționarii publici a fost uneori mai valoroasă decât chiar datele însăși, dacă ne referim la digitalizare.
Povești de pe teren: când digitalizarea sună a glumă
În timpul documentării diferiți funcționari ne-au spus că nu ne-au trimis răspunsul pentru că au pierdut solicitarea după ce “au șters tot inboxul”. Sau ne-au spus că nu ne-au trimis răspunsul pentru că au un calculator vechi pe care se încarcă greu mailul. Alții ne-au rugat să trimitem solicitarea în alt format pentru că în formatul transmis inițial nu iese tot conținutul la imprimantă. Iar câțiva au justificat lipsa răspunsului spunând că au fost atacați cibernetic.
Un exemplu hazliu despre cum poate arăta digitalizarea la nivel local ne-a fost oferit când insistam la o primărie să primim numărul de înregistrare al solicitării de presă transmise.
Ni s-a explicat că există următorul circuit intern: adresa vine la registratura primăriei, unde este printată; cineva trebuie să meargă apoi cu ea la secretariat, unde primește un număr de înregistrare; altcineva o duce înapoi la registratură, unde este notat într-un tabel numărul de înregistrare primit; într-un final, documentul cu numărul de înregistrare pe el este scanat și transmis pe mail solicitantului. Case closed.
Am primit răspunsuri scrise de mână sau tabele de cheltuieli completate de mână. Am primit sute de pagini cu cheltuieli pe cinci ani, toate scanate. Sau linkuri, pe care ar fi trebuit să le accesăm, puse în documente scanate.
Dincolo de aceste lucruri care ne-au amuzat, dar mai ales ne-au îngreunat munca de centralizare a datelor, am înțeles ceva esențial din efortul documentar din toamna lui 2025. Implementarea digitalizării este o chestiune de noroc, un proces făcut fără prea mult cap, lăsat la voia întâmplării. O politică publică fundamentală depinde în mod esențial de viziunea (sau lipsa de viziune) a politicienilor care conduc vremelnic primăriile.
Credem că expunerea acestei situații poate pune presiune pe autorități, pe stat să schimbe lucrurile.
Windows 98, XP și 7 - sistemele pe care lucrează România administrativă
În lipsa datelor și faptelor, problemele sistemice nu există. Funcționarii bifează din pix niște cerințe și se întoarc să lucreze pe calculatoare pe care au instalate Windows XP și Windows 7. 32 de primării de orașe și municipii în România încă folosesc aceste sisteme de operare.
În primăria Constanța mai există încă 10 calculatoare pe care este instalat Windows 7. Primăria Baia Mare are și ea 10 stații cu sisteme de operare Windows 7. La Primăria Piatra Neamț, la direcția de taxe și impozite, mai sunt 30 de sisteme cu Windows 7.
La Primăria Urziceni, din cele 55 de calculatoare puse la dispoziția funcționarilor publici 43 au instalate Windows 7 și Windows XP. La Primăria Iernut, 70% din calculatoarele folosite de angajați au sisteme de operare vechi. La Primăria Babadag, din cele 69 de calculatoare, 40 au instalate pe ele Windows XP și Windows 7.
La Primăria Aiud, angajații mai lucrează încă pe calculatoare cu Windows 98. În răspunsul transmis publicației Dela0.ro, reprezentanții instituției au dat asigurări că acestea nu sunt conectate la internet.
Ce noroc!