Dialogul dintre Radu Puchiu și Nicușor Dan, susținut în cadrul Summitului pentru Guvernanță Digitală organizat de Edge Institute, a abordat trei teme centrale pentru suveranitatea modernă a României: capacitatea de apărare, relația cu diaspora și întărirea statului prin mecanisme digitale. Discuția a pornit de la noua strategie de apărare a țării și de la modul în care tehnologia accelerează schimbările globale, inclusiv prin riscuri precum dezinformarea și atacurile informaționale.
Nicușor Dan a subliniat importanța unei administrații care lucrează cu date consecvente, structurate și ușor accesibile între instituții. Lipsa coerenței actuale afectează atât procesul de decizie, cât și încrederea cetățenilor în stat. A evidențiat că România stă relativ bine în zona de securitate cibernetică, dar mult mai slab în detectarea automată a campaniilor de dezinformare și în coordonarea comunicării instituționale.
În privința diasporei, a insistat asupra nevoii unor instrumente digitale dedicate, precum o hartă în timp real a comunităților românești, servicii consulare mult mai digitalizate și studii sociologice periodice care să permită înțelegerea reală a nevoilor lor. A subliniat că diaspora este o oportunitate pentru România, fiind formată din oameni care performează în medii competitive și pot contribui la economia națională.
Pe zona de relație dintre stat și cetățean, a vorbit despre necesitatea unei interfețe digitale unice, prietenoase, și despre o coordonare clară a datelor între instituții. A recunoscut că digitalizarea este adesea blocată de cultura administrativă, nu doar de tehnologie, și că e nevoie de o schimbare de mentalitate pentru a pune cetățeanul în centru. A lăudat exemplul Estoniei și a confirmat că România are nevoie de o strategie clară pentru utilizarea AI în administrație, adaptată contextului legislativ și instituțional românesc.
În final, a explicat rolul Președinției în acest efort: un loc cu mai mult spațiu de reflecție, capabil să genereze direcții strategice coerente pentru Executiv. Mesajul transmis publicului a fost unul de încredere și răbdare: tehnologia este un instrument care poate îmbunătăți viața oamenilor, iar România are potențialul de a valorifica această oportunitate dacă lucrează consecvent în această direcție.
Photo Credit: Mihnea Ratte
Full transcript
Transcrierea completă a keynote-ului este disponibilă mai jos. Pot apărea mici erori – am folosit Descript pentru conversia video-text și ChatGPT pentru eliminarea ticurilor de vorbire, a ezitărilor și a cuvintelor dublate. Conținutul, structura și tonul original au fost păstrate integral.
Transcrierea completă a conversației: Nicușor Dan & Radu Puchiu, "Transformarea digitală ca vector al unității naționale: Apropierea diasporei și combaterea dezinformării"
Radu Puchiu:
Am văzut ieri aprobată noua strategie de apărare a țării. Și toată lumea spune că suntem într-un moment important, iar strategia menționează transformări globale, economice, politice, demografice, toate accelerate de tehnologie, într-un ritm pe care nu l-am mai întâlnit până acum, cum spunea și Robert Berza mai devreme.
Într-un fel, aud două voci tot mai clare: una foarte optimistă, care spune că putem folosi energia și creativitatea românilor, forța rețelei globale din diaspora și noile tehnologii pentru a face un salt de dezvoltare; altele, poate cele mai pesimiste, spun că vom fi doborâți de acest val tehnologic și vom rămâne o societate îmbătrânită, cu instituții anchilozate și cu privirea mereu în urmă.
În acest context, aș vrea să purtăm dialogul de astăzi cu accent pe trei zone care cred că vor defini suveranitatea modernă a României: capacitatea de a se apăra, capacitatea de a-și păstra comunitatea globală unită și capacitatea de a-și proteja statul, inclusiv în mecanisme digitale. Ele sunt, dacă vreți, trei fațete ale aceluiași lucru: felul în care România rămâne puternică, unită și credibilă într-o lume care se schimbă accelerat.
Și aș porni de aici, domnule președinte: pe linia aceasta dintre apărare militară, securitate cibernetică — ați menționat-o și dumneavoastră — infrastructură digitală, infrastructură și război informațional, tot mai neclară. Ați menționat dezinformarea, dar în lumea asta nu e doar un fenomen mediatic, după cum am văzut, ci și un instrument de atac sistematic. Cum vedeți integrarea tehnologiei în strategia de apărare a țării? Am văzut componente ale ei, dar sunt curios cum se îmbină ele.
Nicușor Dan:
În primul rând, în acest interval de cam 10 zile cât a fost strategia pusă în dezbatere, am primit foarte multe sugestii, iar multe dintre pasajele care sunt în strategia oficială ce va fi prezentată mâine Parlamentului vin din zona asta și mulțumesc că am avut cu adevărat o dezbatere.
În linii mari, lucrurile pe care le-am spus: ai nevoie de o administrație care lucrează cu date, foarte important, și ca să iei decizii. Probabil că acesta, în perioada pe care am petrecut-o aici, a fost lucrul care m-a deranjat cel mai tare: că de multe ori informațiile pe care le privești din diferite zone sunt diferite sau diferă de la o lună la alta, și nu e normal.
Tocmai pentru că nu există o structură și o colaborare între instituții astfel încât informațiile de care ai nevoie pentru a lua decizii să fie puse într-un mod structurat, organizat și stabil. Asta ține de funcționarea statului. Un alt lucru evident este interacțiunea cu cetățenii și cu mediul de afaceri, iar interfața dintre stat și cei care trebuie să îl folosească este de multe ori deficitară. Și asta, dacă vorbim de strategia națională de apărare, este corelată cu încrederea oamenilor în stat, care este esențială.
Dacă vorbim de zona de securitate propriu-zisă, avem zona cyber, în care, în opinia mea, statul român e destul de bine. Dar tehnologia avansează și trebuie să avansăm odată cu ea. Și este zona de dezinformare, în care încă nu suntem bine. Nu avem acele mecanisme de detectare automată a campaniilor de dezinformare, iar modul în care instituțiile statului comunică în raport cu, ca să-i spun așa, peisajul comunicațional, nu este deloc structurat.
Cam astea sunt lucrurile pe care le văd.
Radu Puchiu:
Într-adevăr, cred că rezonez foarte mult cu ideea de încredere, pentru că ea este atacată în primul rând și a fost atacată mulți ani la rând. Privim către cetățeni și cred că toată lumea aude tot mai des că există dezinformare și că afectează încrederea. Care sunt una, două direcții concrete pe care România ar trebui să le urmărească pentru a proteja oamenii? Cred că toată lumea simte nevoia unei protecții în fața valurilor de manipulare online. Trebuie cumva protejați, dar evident fără a sufoca inovația sau libertatea internetului. De acord. Cum vedeți aceste direcții de acțiune, dacă ele vor fi prinse în strategie?
Nicușor Dan:
Ce este dezinformarea, de fapt? Este o abatere de la o referință. Întrebarea este: care e referința? Pentru că, în mod normal, se spun niște lucruri. În teorie, într-o democrație, oamenii spun niște lucruri și apare un lider politic care are încrederea cetățenilor și spune: „Nu e așa.” Sau apare un trust de presă care are încrederea cetățenilor și spune: „Nu e așa.” Și dezinformarea dispare. Oamenii sunt conștienți.
Problema este că noi nu mai avem referința. Sau ea este mult diminuată. Cine are încrederea cetățenilor pentru a spune: „Nu e așa”? Asta nu ține de tehnologie, ci de încrederea pe care autoritățile statului și media — care este de asemenea responsabilă — trebuie să o recâștige față de cetățeni. Și este un proces care va dura.
Dacă venim strict în zona de tehnologie, aici, cum spuneam mai devreme, e nevoie să detectezi în timp real o campanie de dezinformare, în mod automat, pentru că nu-ți ajung oamenii ca să culeagă toate lucrurile care pot fi spuse. Deci să nu lași timp unei campanii să devină, pentru o parte importantă din populație, un adevăr. Asta este un lucru.
Și, din nou, cum spuneam, să reușești ca în comunicarea instituțiilor statului — care trebuie să spună adevărul lor — această comunicare să fie coordonată și să aibă impact. În momentul de față, dau absolut la întâmplare: un comunicat al Ministerului Apărării nu știu dacă ajunge la unu, la doi la mie din populație.
Radu Puchiu:
România are cea mai mare comunitate de diaspora din Uniunea Europeană. Pentru mulți dintre ei, legătura cu țara s-a făcut mai mult prin rețelele sociale și conversații online, și mai puțin prin servicii digitale eficiente, cum remarcați și dumneavoastră. Cum poate zona digitală să transforme această realitate într-o oportunitate? Putem vorbi despre o „nouă unire” a românilor în era digitală?
Nicușor Dan:
În 1999, președintele Constantinescu mi-a propus să fiu secretar de stat pentru românii din diaspora. Eram un ONG-ist. Vorbeam de modernizare, de fel de fel de lucruri. Și am refuzat. Am zis că vreau să rămân în zona de matematică. Dar am spus că ar fi foarte util să avem un instrument — un instrument digital — prin care să avem o hartă în timp real a comunităților românești din diaspora, eventual cu niște atribute ale fiecăreia dintre aceste comunități. Cred că e momentul să facem asta.
E momentul ca statul român să facă periodic studii sociologice complexe pentru românii din diaspora, tocmai pentru a înțelege mai bine nevoile concrete ale acestei comunități. Fac o paranteză, pentru că m-ați întrebat: așa cum am scris în strategie, românii din diaspora reprezintă o oportunitate pentru noi. Sunt oameni care au performat într-un mediu mult mai competitiv decât cel din România. A avea un dialog permanent cu ei, a le oferi posibilitatea să investească în România sau să aibă legături economice este o mare oportunitate.
Strict la nivel de servicii pe care le putem oferi, serviciile consulare sunt de departe cele mai importante. Pentru că, oricât de multe puncte consulare ai deschide, ele tot vor fi departe de mulți dintre cei din diaspora. Și atunci, cu cât reușești să digitalizezi mai mult, cu atât le scurtezi timpul și le câștigi încrederea în stat. Asta este foarte important.
Radu Puchiu:
Exact pe această încredere: ce ar trebui să vadă concret ca să câștige încredere, să creadă că într-adevăr se schimbă ceva în relația cu ei?
Nicușor Dan:
Până în momentul ăsta, ei au văzut politicieni în campanii electorale. Ar trebui să vadă oameni din administrație — din ambasade, din consulate — care se preocupă de problemele lor în timp real. Ar trebui să vadă, și aici ne îndepărtăm de zona de tehnologie, o structură adaptată nevoii lor de a avea cursuri de limbă și cultură română pentru copiii lor. Din nou, legat de acea hartă digitală despre care vorbeam: nu am văzut să existe o suprapunere între densitatea de populație și serviciile de limbă și cultură pe care le oferim.
Radu Puchiu:
Prima dată și singura dată când ne-am întâlnit — recunosc că lucram în guvern la vremea aceea — a fost la o discuție despre date deschise. Și țin minte că insistați pe rolul lor în transparență. Cu privirea de astăzi, cum vedeți rolul acesta al digitalizării?
Menționați datele ca fiind importante la nivel de stat, dar traduse într-un limbaj tehnic — trasabilitate, interoperabilitate — poate nu înseamnă mare lucru pentru oameni. Cum facem să vedem mai clar ce face statul? Cum facem să vedem că nu suntem plimbați între instituții? Cum facem să nu fie zeci de platforme? Și cum ajută datele în zona asta? Care sunt principalele frâne pe care le vedeți și care trebuie eliminate?
Nicușor Dan:
Există două întrebări. Una este de interfață, care este extrem de diferită de la instituție la instituție. Un cetățean care are de rezolvat o problemă nu are instinctul — vorbim statistic — să se ducă pe site-ul instituției ca să caute informația de care are nevoie. Sună un prieten, în fine. Aici cred că ar trebui, plecând de la un studiu sociologic care să identifice principalele procese accesate de oameni și companii, să oferim o infrastructură, o interfață unică și prietenoasă pentru acest tip de întrebări sau probleme pe care oamenii le au de rezolvat.
Iar pe partea de fond, o corelare a informațiilor într-un mod în care ele să fie disponibile între instituții. În momentul de față, vorbind foarte grosier, fiecare își organizează pentru el modul în care își structurează informațiile. De aceea este important — cum s-a spus și până acum — să avem în partea de sus o viziune care să fie urmată apoi de fiecare dintre sectoare.
Radu Puchiu:
Îndrăznesc un răspuns scurt pentru că ați menționat Estonia. Estonia are o strategie pentru inteligență artificială, inclusiv folosită foarte mult în administrația publică. O vedeți de ajutor pentru administrația noastră?
Nicușor Dan:
Desigur, da. Desigur — evident particularizată la sistemul nostru administrativ și legislativ — dar evident că este nevoie.
Radu Puchiu:
În raportul Edge Institute, pe care l-ați menționat și pe care l-a prezentat și Robert Berza mai devreme, apare ideea — menționată și în rapoartele OCDE — că România își poate accelera dezvoltarea doar printr-o strategie digitală coerentă și nu prin insule digitale. Se menționează un centru unic de comandă, cât mai aproape de prim-ministru, tocmai pentru a crea această coerență de care vorbeați. Credeți că România ar avea nevoie de o astfel de structură centrală pentru a nu mai risipi digitalizarea în instituții care trag fiecare în altă direcție?
Nicușor Dan:
Fără discuție. Adică, teoretic, ea există. Ce nu există în momentul de față sunt atribuțiile de coordonare. Cum spuneam mai devreme, fiecare sector are libertatea de a-și organiza informația, procesele, interfețele, cum dorește. Deci da, fără discuție.
Radu Puchiu:
Cum vedeți colaborarea dintre președinte, președinție și executiv în întărirea leadership-ului aici? Pentru că e important. Mesajul de astăzi este foarte important, dar cred că el trebuie continuat.
Nicușor Dan:
Există o anumită frustrare din poziția asta, că e semi-executivă. Asta, cu titlu general.
Fără discuție că există o influență pe care președintele poate să o aibă. Noi trebuie să recuperăm, într-un interval de timp mediu, foarte multe procese pe care nu le-am definit foarte bine mulți ani înapoi. Și atunci nimeni din Executiv nu are acest timp de reflecție. Există o presiune pe fiecare membru al Executivului, pe chestiuni care sunt 90–95% urgente, răspunsuri la fel de fel de lucruri care se întâmplă.
Din fericire, poziția aceasta — de președinte al Administrației Prezidențiale — nu are atât de multe necesități urgente. Și atunci există ceva mai mult timp de construcție aici. Așa văd eu discuția între președinte și Executiv: președintele are spațiul pentru a produce niște lucruri și a le da direct spre implementare guvernului. Și de aceea, pentru orice chestiune în care credeți că putem influența Executivul, vă stăm la dispoziție.
Radu Puchiu:
Una dintre problemele principale, dincolo de tehnologie, este faptul că trebuie schimbată foarte mult cultura administrației, care este una în care statul se află într-o poziție superioară față de cetățean. Vrem să schimbăm asta, iar tehnologia ajută să schimbăm acest raport. Dar tocmai pentru că schimbă acest raport dintre stat și cetățean este și unul dintre elementele care blochează digitalizarea. Și mă gândeam care ar fi rolul — sau care ar putea fi rolul — președinției, care are acest lux al timpului sau al lucrurilor făcute mai solid, de a centra serviciile digitale pe oameni, nu pe instituții. Cum vedeți rolul aici?
Nicușor Dan:
Vă spun cum s-a întâmplat în primărie. Am comandat un serviciu care să integreze toate fluxurile, și oamenii au venit — o companie a câștigat o achiziție — și au făcut toată chestiunea asta. Cred că a durat cam un an și jumătate până când am convins direcție cu direcție să treacă, să schimbe rutina și să intre pe noul sistem, care le făcea munca mai ușoară. Pentru că la început era un proces care lua timp: trecerea pe noul mod de comunicare intra-instituțională.
În momentul acesta, așa cum s-a spus deja aici, problema este definirea modului în care instituțiile colaborează între ele și, inclusiv, care sunt elementele de subordonare pe anumite decizii. Asta cred că este important și cred că trebuie să ne concentrăm pe această chestiune. Și, într-un interval de câteva luni — evident, în discuție cu guvernul — să reușim să definim modul în care vom acționa în viitor. Cred că aici rolul președinției, în acest proces de reflecție, poate să fie important.
Radu Puchiu:
În încheiere — și vă mulțumesc încă o dată pentru faptul că ați acceptat acest format — dacă ar fi un mesaj prioritar pe care să-l transmiteți românilor, cetățenilor, prin intermediul acestui forum, care ar fi astăzi? Legat de digitalizare, legat de ce urmează ca viitor? Cred că foarte multă lume e puțin speriată de tehnologie. Ce mesaj le transmiteți?
Nicușor Dan: În general, faptul că încercăm să lucrăm pentru ei, ceea ce nu e evident ca mesaj, dar sper că am timp să dovedesc lucrul ăsta. Legat de tehnologie, mesajul este că este un instrument care ne poate ajuta foarte mult viața, că România are un potențial aici și că noi toți, împreună, o să reușim să fructificăm acest potențial în sprijinul tuturor. Deci, pe scurt, o solicitare de încredere și de timp în care să dovedim lucrurile astea.a
