Cuprins:
Ne vom lua wallet-ul de la ghișeu?
Contextul național: Cât de digitalizată este Germania?
În raportul de țară al Germaniei din iunie 2026, Comisia Europeană subliniază că digitalizarea serviciilor publice este una dintre „provocările structurale persistente”, atribuind stagnarea fragmentării peisajului informatic între cele peste 11 000 de municipalități și absenței standardelor comune. Se recunoaște impulsul adus de înființarea noului minister pentru digitalizare, dar printre recomandările formale adresate Germaniei se numără și accelerarea adoptării serviciilor publice digitale și simplificarea și promovarea utilizării eID.
În 2025, 52% dintre cetățenii UE cu vârste între 16 și 74 de ani au folosit un mijloc de identificare electronică pentru a se autentifica la servicii online, față de 41% în 2023.
Extremele sunt elocvente: Danemarca a atins 99%, Finlanda 96% și Țările de Jos 95%, în timp ce la capătul opus se află România cu 10%, Bulgaria cu 12%, Slovacia cu 14% și Germania cu 15%.
Identitatea electronică (eID) în Europa: cine o folosește?
Persoane care și-au folosit identitatea electronică pentru a accesa servicii online, în scop privat, în ultimele 12 luni (% din populație).
Dă click pe o țară pentru a vedea evoluția între 2023 și 2025.
Utilizarea eID în 2025 (% din populație)
Când vine vorba de folosirea eID pentru a accesa servicii publice, acest procent abia depășește pragul de 12% în cazul Germaniei, în ciuda unei creșteri de peste 5 puncte procentuale în 2 ani, iar în cazul României, procentul este de sub 5%, de la 1,58% în 2023.
Persoane care și-au folosit identitatea electronică pentru a accesa servicii publice din țara lor în ultimele 12 luni (% din populație).
Dă click pe o țară pentru a vedea evoluția între 2023 și 2025.
Utilizarea eID pentru servicii publice, 2025 (% din populație)
Cifrele arată că, pentru ambele țări, problema centrală rămâne utilizarea efectivă a identificării electronice, dincolo de simpla ei disponibilitate tehnică, iar exact acest raport dintre ofertă și utilizare constituie testul pe care portofelul EUDI trebuie să îl treacă. Germania și România ocupă așadar printre ultimele poziții din Uniune la utilizarea identității electronice. Spre deosebire de România, Germania a înțeles încă din 2023 potențialul transformator al portofelului EUDI și a ales o abordare care depășește logica de conformare cu reglementări europene, pe care o vom analiza în cele ce urmează.
Răspunsul german: portofelul ca accelerator al transformării digitale
Există o legătură directă între portofelul EUDI și recuperarea decalajului în ceea ce privește accesul la servicii publice electronice. Raționamentul principal, care se aplică inclusiv României, poate fi rezumat în felul următor: majoritatea serviciilor administrative rămân nedigitalizate sau digitalizate incomplet pentru că identificarea sigură a solicitantului impune în continuare prezența fizică, deci un mijloc de identificare electronică universal, gratuit, util și simplu de utilizat elimină acest blocaj și permite digitalizarea integrală a proceselor. Mai apoi, lipsa integrării cu serviciile publice și private, care determină utilitatea unui astfel de instrument. Mai apoi, intervine nevoia unei soluții cu nivel de asigurare ridicat, dezvoltată într-un cadru care să-i garanteze fiabilitatea: exact cadrul complex ce a fost gândit la nivel european pentru portofelul EUDI.
Ministerul Federal de Interne, iar din 2025 noul Minister Federal pentru Digitalizare și Modernizarea Statului (BMDS), a încredințat implementarea proiectului agenției federale pentru inovare de ruptură SPRIND, o entitate publică cu statut de societate comercială, creată pentru a finanța și dezvolta tehnologii cu potențial disruptiv în afara procedurilor administrative obișnuite, o delegare ce a plasat proiectul într-o organizație capabilă să contracteze rapid, să lucreze iterativ și să atragă specialiști din industrie.
Procesul a debutat încă din 2023 cu un exercițiu deschis de arhitectură și consultare, în care propunerile tehnice pentru portofelul german au fost publicate pe platforma openCode și supuse dezbaterii comunității de specialiști, sub coordonarea unui arhitect principal recrutat din sectorul privat.3 Pe această bază, SPRIND a lansat în 2024 competiția de inovare Funke EUDI Wallet Prototypes, desfășurată pe parcursul a 15 luni în trei etape eliminatorii: șase echipe selectate în prima etapă au primit fiecare până la 300 000 EUR, patru echipe calificate în etapa a doua au primit din nou până la 300 000 EUR, iar echipele din etapa finală au beneficiat de până la 450 000 EUR fiecare.
Pentru infrastructura de producție, SPRIND a organizat o licitație la nivel european, câștigată în decembrie 2025 de un consorțiu condus de youniqx Identity, filiala digitală a imprimeriei de stat austriece, împreună cu A1 Digital International, CRYPTAS Group și msg group, consorțiu responsabil de construirea platformei tehnice care susține funcționarea sigură și conformă a aplicației.
Dezvoltarea ecosistemului
Guvernul german a înțeles din experiența eID că portofelul are valoare doar dacă există un adevărat ecosistem care contribuie la succesul lui, motiv pentru care o parte însemnată a resurselor a fost direcționată către sprijinirea acestuia, nu doar către aplicație. SPRIND a lansat în ianuarie 2026 un sandbox național în care furnizorii de servicii își testează integrarea cu portofelul de stat. În primele șase luni de funcționare, prin sandbox au trecut 115 organizații și aproximativ 150 de cazuri de utilizare, în pregătirea lansării publice a primei etape a aplicației de stat, programată pentru începutul anului 2027.
Componenta de mobilizare a sectorului privat a fost formalizată în noiembrie 2025, când BMDS a semnat cu peste 75 de companii un memorandum de colaborare privind portofelul, prin care ministerul se angajează să integreze reacțiile industriei, iar semnatarii evaluează în trimestrul al treilea din 2026 gradul de pregătire pentru identificare, verificarea vârstei și emiterea de atestate.
Proiectul a adus în interiorul SPRIND o echipă de arhitecți și ingineri de identitate digitală, a atras echipe internaționale de dezvoltare și a construit pentru 80 de milioane de utilizatori potențiali la nivel de asigurare ridicat, dimensionare care presupune capacități de operare comparabile cu ale marilor platforme comerciale.
Mai apoi, a fost dezvoltat un Ecosystem Knowledge Center, un punct de contact pentru companii și actori interesați să găsească infromații și materiale pentru participarea în ecosistem.
Costuri
Dimensiunea bugetară a angajamentului german este cuantificată în evaluarea de impact a Legii identității digitale (Digitale Identitätengesetz)6, adoptată de cabinetul federal ca lege de aplicare a regulamentului european. Documentul detaliază costurile dezvoltării ecosistemului de portofel dincolo de dezvoltarea aplicației propriu-zise:
primește 237 000 EUR costuri unice și 920 000 EUR anual pentru schemele de certificare și gestionarea incidentelor,
primește 9,2 milioane EUR pentru construirea serviciului central de extragere a datelor prin sistemul național once-only și 2,1 milioane EUR anual pentru operarea lui, iar
în calitate de autoritate de supraveghere a cadrului, primește 2,3 milioane EUR costuri unice, 230 000 EUR anual pentru infrastructură și 2,6 milioane EUR anual costuri de personal pentru aproximativ 19 posturi nou create, dintre care 14,9 dedicate atribuțiilor de specialitate
La nivel federal, sarcina unică de conformare se ridică la 95 de milioane EUR.
Evaluarea germană cuantifică și partea de beneficii care justifică investiția: cetățenii economisesc 3,9 milioane de ore anual, iar sarcina administrativă netă scade cu circa 121,7 milioane EUR pe an, astfel încât costul federal apare ca o investiție cu randament fiscal direct, recuperabilă în mai puțin de un an de funcționare la parametri.
Transferul soluției către România
România se află într-o poziție de plecare comparabilă ca decalaj, așa cum am arătat, dar mai dificilă ca resurse.
În iunie 2026, Guvernul României a anunțat decizia de a adopta și utiliza soluția germană pentru portofelul național. Partenerii germani au pus la dispoziția MAI componentele de backend și aplicațiile mobile pentru iOS și Android, specifice rolurilor de furnizor de portofel și de furnizor de date de identificare, iar codul sursă este utilizat exclusiv ca punct de plecare tehnic, în regim open source. Transferul are, în mod evident, o dimensiune europeană mai largă. Adoptarea de către România a unei soluții dezvoltate de alt stat membru, posibilă tocmai datorită regimului open source impus de partea germană, ilustrează modul în care investiția unui stat cu resurse mari poate deveni bun public european.
Experiența germană oferă câteva lecții despre o nouă paradigmă în dezvoltarea serviciilor digitale.
Niciuna dintre acestea nu se aplică, în momentul de față, României. La sesiunea publică din iulie 2026, autoritățile române au confirmat că bugetul multianual al proiectului este abia în curs de construire, nu au comunicat câte persoane lucrează cu normă întreagă la adaptarea soluției germane, deși arhitectura de roluri a fost clarificată acum câteva zile: MAI acționează simultan în cinci calități (furnizor de wallet prin DGCTI, furnizor de PID prin DGEP, furnizor de atestate electronice, sursă autentică și parte utilizatoare prin HUB MAI), MEDAT asigură guvernanța, relația cu actorii implicați și punctul unic de contact cu Comisia Europeană, STS administrează registrul național al furnizorilor și emite certificatele WRPRC/WRPAC, iar ADR supraveghează QTSP-urile. Pentru moment nu au fost anunțate alte instituții publice emițătoare de atribute, în afară de cele care țin de MAI.
Implementarea urmează să se facă preponderent cu resursele proprii existente, cu apel la expertiză externă. Un pas util este participarea MAI la pilotul european WE BUILD, în calitate de Partener Asociat (WP4).
România preia așadar codul unei soluții pe care Germania o susține cu zeci de milioane de euro în funcții instituționale anuale permanente și cu posturi dedicate, fără să fi gândit aceste alocări. Precedentul eID german și chiar românesc, cu schema ROeID, arată cum se încheie această asimetrie: infrastructura tehnic funcțională, lipsită de instituțiile și de personalul care să construiască ecosistemul în jurul ei, plafonează utilizarea soluției.
Prima versiune a RoEUDIW va include datele de identificare a persoanei și atestatele de verificare a vârstei pe paliere, deci minimul consacrat în Regulament, în timp ce chestiunea semnării cu certificat calificat nu a fost adresată (cele două opțiuni sunt cumpărarea semnăturii de la furnizori privați, pe modelul Greciei, sau dezvoltarea capacității instituționale de a o emite pentru toți cetățenii). Pentru această primă versiune (Etapa 1, planificată pentru decembrie 2026, termenul-limită impus de Regulament) vor fi incluse doar PID și verificarea vârstei; Etapa 2, în 2027, vizează extinderea ecosistemului național prin lansări etapizate, propunerile fiiind: permisul de conducere (mDL), adeverința de domiciliu/reședință, certificatul de înmatriculare și cazierul judiciar, atestări cu volum mare și surse autentice deja conectate la HUB MAI.”
Mai mult, pentru că mecanismele biometrice și înregistrarea la distanță sunt planificate, în teorie, pentru 2027, înrolarea se va face, în primă fază, exclusiv în persoană pe baza cărții electronice de identitate, adică ne vom lua wallet-ul de la ghișeu: tot ce ne poate oferi la momentul scrierii un Guvern fără alocare de resurse umane și financiare pentru un proiect care poate rezolva unele dintre cele mai mari „dureri” ale digitalizării.
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/798 permite onboarding-ul fie printr-un eID de nivel de asigurare ridicat, fie printr-unul de nivel substanțial completat cu proceduri suplimentare de identity proofing (conform ETSI TS 119 461), care împreună ating echivalentul nivelului ridicat, cu condiția de a nu se baza pe comparație facială automatizată.
La nivel de eID, România are două soluții, dar niciuna care îndeplinește cerințele, deoarece ROeID a primit nivelul de asigurare substanțial, iar identitatea electronică asociată CEI nu a fost notificată Comisiei. În lipsa notificării, nivelul său de asigurare ar trebui confirmat de un organism de evaluare a conformității, un pas pe care autoritățile nu l-au anunțat.
Până la clarificarea acestui statut, ghișeul rămâne singura cale sigură de înrolare, un ghimpe în orice demers serios de creștere a adopției wallet-ului. Nu ne rămâne decât să sperăm că va fi urgentată rezolvarea acestei chestiuni, care periclitează întreg demersul și omoară din fașă apetitul românilor pentru adopția acestui instrument.
Încă nu e totul pierdut, iar prioritățile, pe care le-am enunțat într-un paper mai complex pe tema resursei umane necesare pentru RoEUDIW, sunt următoarele:
alegerea și constituirea legală a formulei instituționale a task force-ului și numirea unui Director de Program cu mandat clar de a recruta experți conform unei scheme predefinite;
detașarea unui nucleu tehnic inițial din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului și din alte instituții publice relevante, astfel încât lucrul la integrarea soluției germane cu registrele naționale și cu procesul de emitere a PID să înceapă fără a aștepta finalizarea recrutării;
inventarierea sprijinului pe care îl pot oferi companiile private, ținând cont că acesta nu trebuie nici să submineze, nici să înlocuiască dezvoltarea capacității interne;
identificarea eventualelor componente care trebuie cumpărate din piață și pregătirea licitațiilor publice în consecință;
confirmarea traseului de finanțare și securizarea primei tranșe; și
activarea timpurie a funcției de ecosistem, astfel încât portofoliul de părți utilizatoare și de furnizori de atribute să fie construit în paralel cu lucrul tehnic, nu după acesta.