Cuprins:
Locul de muncă
În cel de-al treilea val al sondajului Edge Institute realizat de AtlasIntel am adăugat o întrebare despre statutul ocupațional al respondenților, iar aceasta ne permite, pentru prima dată, să analizăm răspunsurile despre inteligența artificială prin prisma locului de muncă al românilor. Eșantionul se împarte în 3 grupuri: 45,1% spun că nu lucrează, 42,5% lucrează în sectorul privat, iar 12,4% în sectorul public.
Astfel, locul în care muncește o persoană determină, în bună măsură, dacă și cum se folosește inteligența artificială, iar rezultatele ne arată că statul trebuie deopotrivă să servească și să reglementeze o economie care adoptă rapid AI, precum și să înțeleagă unde este nevoie de îndrumare, educație și reguli pentru folosirea AI în interiorul statului.
Structura eșantionului după statutul ocupațional
"Care dintre următoarele afirmații vi se potrivește?" .% din respondenți
Motorul: sectorul privat
Angajații din sectorul privat sunt grupul cel mai conectat la inteligența artificială: 87,9% o folosesc în cel puțin un scop (personal, educațional, profesional), iar cei care nu o folosesc deloc se situează la 12,1%. Față de sectorul public, diferențele sunt multiple: o utilizare generală cu aproape 30 de puncte procentuale mai mare (87,9 % versus 60,6%), precum și o utilizare dublă la locul de muncă, unde 29,5% dintre angajații din mediul privat folosesc deja instrumente AI, față de 16% în sectorul public.
Utilizarea AI, pe sector de muncă
"Folosiți instrumente de inteligență artificială?" .%
Click pe un statut ocupațional pentru a vedea cum variază utilizarea inteligenței artificiale în funcție de locul de muncă.
Economia privată pare, așadar, să fi integrat deja AI, independent de orice politică publică: transformarea pare că a început de jos în sus, prin inițiativa oamenilor și a companiilor.
Astfel, câștigul de productivitate apare acolo unde folosirea inteligenței artificiale este integrată în procese, iar sectorul privat este deocamdată singurul în care utilizarea la muncă atinge o masă critică apropiată de o treime dintre angajați. Dacă avansul rămâne concentrat aici, distanța dintre firmele care adoptă AI și restul economiei, dar și dintre economie și administrație, se va adânci.
Frâna: sectorul public
Cel mai relevant contrast pentru politicile publice vine din sectorul public. Aproape 4 din 10 bugetari (39,4%) nu folosesc deloc inteligența artificială, nici măcar în viața personală, de peste trei ori mai mult decât în rata celor din privat care nu apelează la AI în aceste contexte. Per total, doar 60,6% dintre angajații din sectorul public folosesc AI în vreo formă, fie ea personală, educațională sau profesională. Iar la locul de muncă propriu-zis, procentul scade la 16%, aproape jumătate din rata celor din mediul privat. Cu alte cuvinte, chiar forța de muncă din care ar trebui construită capacitatea statului de a integra AI în instituții este cea mai puțin familiarizată cu aceste instrumente. Desigur, cifra ar putea fi și puțin mai mare în realitate, dacă unii angajați evită să recunoască o utilizare informală, în absența unor norme instituționale clare.
Nivelul de cunoștințe despre AI, pe sector de muncă
Dintre cei care folosesc AI %
Cu toate acestea, analizând salariații din sectorul public care folosesc deja AI, competențele lor sunt comparabile cu ale celorlalți respondeți: 58,3% se plasează la un nivel mediu și 10,7% la unul avansat, ușor peste mediul privat. Bariera nu pare, așadar, să țină de compenențe sau reticență de a învăța, ci de absența unei expuneri organizate și a unui cadru care să încurajeze folosirea acestor instrumente în munca administrativă.
Dar tocmai pentru că adopția pornește de la un nivel mai scăzut, intervențiile statului pot produce rezultate mai proeminente, iar deschiderea cetățenilor față de folosirea inteligenței artificiale în sarcinile administrative (analizată în newsletterul precedent) oferă statului (încă) un mandat pentru a-și îndrepta atenția către AI în sectorul public, care sector public are, prin urmare, nevoie de decizii care să transforme utilizarea individual/sporadică într-o practică instituțională ghidată, controlată și educată.
Frecvența folosirii
Odată depășit pragul adopției la muncă, diferențele dintre angajații din diferite sectoare se estompează. Dintre cei care folosesc AI, ponderea celor care o folosesc cel puțin săptămânal este apropiată în toate cele trei grupuri: 76,6% în privat, 80,2% în sectorul public și 76,1% printre cei care nu lucrează. Este important de subliniat că această frecvență este una combinată, care acoperă utilizarea personală, profesională și educațională laolaltă, și nu doar folosirea la locul de muncă. Aidoma, nivelul de cunoștințe declarat de utilizatori este comparabil, cu ponderi ale nivelului avansat de 9,3% în privat, 10,7% în sectorul public și 12,6% printre cei care nu lucrează.
Cât de des folosesc AI, pe sector
Frecvența totală a utilizării (orice context, nu doar la muncă), dintre utilizatori %
Cei care nu lucrează
Grupul celor care nu lucrează, cel mai numeros din eșantion, relevă un profil aparte: utilizarea personală este ridicată, la 77,7%, apropiată de cea din mediul privat, însă nivelul de competență este cel mai scăzut (62,5% dintre utilizatori se plasează la nivelul de bază). În interiorul categoriei există, bineînțeles, diferite realități, de la studenții care folosesc AI la școală (12%, cu 12,6% utilizatori avansați) până la pensionari și persoane în afara pieței muncii, cu o expunere mai superficială.
Acesta este întocmai tabloul care relevă o utilizarea răspândită a inteligenței artificiale, dar care utilizare este umbrită de competențe fragile recunoscute chiar de utilizatori (despre care am scris mai mult în România în era inteligenței artificiale și în raportul despre Automatizarea în România), și este încă un semnal de alarmă și încă o dovadă a necesității unor programe de alfabetizare digitală și folosire a AI, adresate publicului larg.
Defalcat, studenții ar avea nevoie de integrarea AI în educație, cu reguli de folosire corectă, în timp ce persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă ar putea beneficia de programe de recalificare care să transforme utilizarea superficială în competențe profesionale. Fereastra pentru demararea a astfel de programe trebuie să fie acum, în prezent, înainte ca avansul tehnologic și calificarea doar a unor segmente minoritare din populație să adâncească și mai mult prăpastia dintre cetățeni.
Prezența celor tineri în acest grup merită, totuși, o notă aparte, căci studenții care folosesc inteligența artificială în mediul educațional sunt și cei care declară cel mai des un nivel (mai) avansat, semn că expunerea timpurie ar putea produce competențe sporite. Aceeași realitate arată, însă, că sistemul de educație trebuie deja să gestioneze folosirea acestor instrumente, cu tot ce implică acestea pentru evaluare și pentru integritatea academică.
Teama, invers proporțională cu expunerea
Cea mai aparentă tensiune reiese din temerile pentru propriul loc de muncă, căci dacă la nivel național, doar 21,9% dintre respondenți se declarau îngrijorați pentru propriul loc de muncă, defalcarea sectorială ne relevă că această medie include poziții diametral opuse.
Astfel, salariații din sectorul public sunt cei mai puțin îngrijorați că AI le-ar putea afecta locul de muncă în următorii cinci ani, cu doar 7,7% îngrijorați sau foarte îngrijorați și cu 40,2% deloc îngrijorați, în timp ce angajații din privat sunt mai preocupați (18,2%), iar cei care nu lucrează exprimă cea mai mare neliniște (29,5%). Ordinea pare, așadar, să fie pe de o parte inversă față de expunere: grupul cel mai protejat de stabilitatea locului de muncă este și cel mai puțin îngrijorat, iar grupul cel mai vulnerabil, cei fără un loc de muncă, este cel mai anxios. Pe de cealaltă parte, clasamentul pare direct proporțional cu vulnerabilitatea.
Teama că AI le-ar putea afecta jobul, pe sector
"Cât de îngrijorat sunteți în următorii 5 ani?" %
În ciuda discursului public, tinerii sunt alarmați cu privire la integrarea accelerată a AI pe piața muncii. 1 din 2 respondenți din categoria cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani exprimă îngrijorare sau chiar îngrijorare severă pe marginea acestui subiect.
Explicațiile sunt multiple, iar ele nu țin în mod necesar de statutul socio-economic sau ocupațional al persoanei. România este deja statul membru al UE care atinge cele mai înalte cote de tineri NEETs (tineri neincluși într-o formă de educație sau activitate de muncă) anual, cotă aflată la 19,2% din populația tânără a țării în 2025. Perspectiva că automatizarea preia locuri de muncă și înlocuiește inteligența umană creează astfel o temere de creștere a categoriei NEETs, dar și o dilemă importantă cu privire la rolul tinerilor într-o societate în care AI devine un factor dominant.
Teama că AI le-ar putea afecta jobul, pe categorii de vârstă
"Cât de îngrijorat sunteți în următorii 5 ani?" %
Ce e de făcut, pornind de la stat
Analiza sectorială relevă astfel că, cel puțin în ceea ce privește statul, provocarea în privința inteligenței artificiale este mai întâi internă și abia apoi externă, căci administrația nu poate oferi cetățenilor servicii sprijinite de AI câtă vreme propriii angajați o folosesc cel mai puțin și nu beneficiază de ghidare sau îndrumare.
Privită prin sectorul de muncă, harta inteligenței artificiale în România relevă așadar o economie privată care a pornit deja pe cărările noii ere AI, un grup numeros aflat în afara pieței muncii care folosește tehnologia fără să o stăpânească și un sector public rămas în urmă atât la adopție, cât și la conștientizarea schimbării.
Surse și referințe
- AtlasIntel pentru Edge Institute, „Digitalizarea serviciilor publice în România III”, sondaj realizat în perioada 17-21 iunie 2026, eșantion de 2.002 respondenți, marjă de eroare de două puncte procentuale, nivel de încredere 95%. Segmentare pe statut ocupațional (sectorul privat, sectorul public, persoane care nu lucrează).
- Edge Institute, Apel pentru transformarea digitală a României (2026)
- Edge Institute, România în era AI: supraexpuși, nepregătiți, absenți
- OECD, Governing with Artificial Intelligence (2024)
- GOV.UK, AI experiments see „Humphrey” help townhalls cut costs and improve services (2025)
- Comisia Europeană, #Bürokratt national virtual assistant platform (Estonia)
- Amnesty International, Denmark: AI-powered welfare system fuels mass surveillance (noiembrie 2024)
- Eurostat, Statistics on young people neither in employment nor in education or training
Valul curent include 2.002 respondenți, date colectate între 17–21 iunie 2026. Analiza comparativă integrează valurile anterioare. Toate cele trei valuri folosesc aceeași metodologie Atlas — recrutare digitală aleatorie — cu o marjă de eroare de ±2 p.p. la un nivel de încredere de 95%.
ⓘ Acolo unde formularea întrebărilor sau lista de opțiuni s-a modificat între valuri, comparația valorică este orientativă.