Guvernanța Digitală a României: Oana Gheorghiu și Mihai Jurca în dialog la Summitul Edge Institute

Dragoș Stanca:

Vorbim puțin despre modul în care este guvernată România din punct de vedere digital. Pare că principiul Pareto se aplică și în tehnologie, în ceea ce privește digitalizarea: cam 80% ține de legislație, de mindset, de voința politică, și doar 20% de partea efectivă de execuție, de tehnologii și așa mai departe.

Nu avem o problemă de talent în România, nu avem o problemă de lipsă a unui mediu privat competitiv, nu avem o problemă de lipsă a unor start-up-uri care să-și dorească să ia lucrurile în mână, sau ONG-uri care, așa cum am văzut, multe dintre ele au contribuit la digitalizare. Avem însă o problemă cu guvernanța. Avem o problemă semnificativă cu guvernanța și sunt suficient de încărunțit încât să-mi aduc aminte de frustrările de pe vremea e-România, darămite de frustrările actuale din 2025.

Problema este că nu mai putem aștepta. Singura resursă neregenerabilă, pe care nu o avem, este timpul. Și timpul ăsta ne este mâncat de incompetență uneori, de rea-voință alteori, poate de corupție ici-colo, dar cu siguranță chiar și cei bine intenționați nu reușesc să se miște întotdeauna așa cum ne-am dori noi.

Sigur, din exterior e mai ușor să comentezi, e mai ușor să critici; din interior e puțin mai complicat. În acest moment, așa cum și cadrul de guvernanță digitală — pe care îl găsiți pe site-ul nostru, pe edgeinstitute.ro — subliniază, avem nevoie, cum spunea și fostul președinte al Estoniei, de responsabilitate la cel mai înalt nivel. Avem nevoie de coordonare de la nivelul Primului Ministru sau imediat în eșalonul următor.

Nu ne prea permitem să lăsăm miniștrii să se certe între ei pe digitalizare. Din raportul menționat, făcut de colegii de la Digital Nation din Estonia, un raport cu care am lucrat serios peste vară, am intervievat zeci de oameni din administrația publică locală, și ne-a dat un usturător calificativ: 3,1 din 10 în ceea ce privește digitalizarea sectorului public în România.

Poate avem nevoie de o nouă declarație de la Snagov, nu? Au trecut vreo 30 de ani de la declarația de la Snagov privind NATO și Uniunea Europeană. Mai presus de interesele politice, poate acum e timpul să înlocuim „NATO” cu „digitalizare” și „Uniunea Europeană” cu „adopția corectă a inteligenței artificiale”. Nu știu. Dar avem oameni noi în administrație, avem oameni veniți cu bune intenții.

Roz, negru, gri sau altă nuanță — cum este de fapt, la o primă evaluare? Pentru că, sigur, noi din afară, cum spuneam, ne este ușor să fim foarte critici, poate să nu vedem lucrurile bune care se întâmplă în administrație. Și mă adresez deopotrivă Oanei Gheorghiu, care are câteva zile — nu știu, trei săptămâni deja — din mandatul ei de viceprim-ministră, și domnului Jurca, cu o vechime mai mare în administrația locală, dar nu la nivel național. Cum se vede, foarte pe scurt, treaba din interior?

Este cum ni se părea și când criticam din exterior?

Oana Gheorghiu:

Să încep eu. Pot să zic doar că încă mă trezesc cu entuziasm și optimism dimineața, ceea ce înseamnă că e de bine. Cum se vede din interior e diferit de ce vezi din exterior, asta trebuie să recunosc. Găsești oameni cu care poți să faci treabă, dar este și, cel puțin pe zona de digitalizare, o fragmentare și o lipsă de coordonare. Și dacă e ceva ce sper să reușesc în mandatul ăsta este exact asta: să găsim o variantă în care să aducem toți actorii la masă și să ne apucăm de ceva mult mai strategic decât s-a reușit până acum. Dar sunt optimistă, deci mie nu mi se pare că e așa de negru.

Dragoș Stanca:

Ca să lămurim, am primit de la foarte multă lume pe WhatsApp un print screen din Monitorul Oficial în care, în atribuțiile dumneavoastră, nu era digitalizarea. Toată lumea aștepta să fie. E doar o eroare, o lipsă, un typo? Sau e cuprinsă la eficiență sau în altă parte?

Oana Gheorghiu:

Trebuie să recunosc că n-am citit. Eu știu că este digitalizarea în mandatul meu, dar au fost două decizii, nu știu la care faceți referire. Una dintre ele, apărută, se referă strict la zona de companii și era doar constituirea unui comitet. În ceea ce privește mandatul, știu că este digitalizarea. Dar mai verific — dacă nu e, îl cerem.

Mihai Jurca:

Corectez, nu e nicio problemă.

Dragoș Stanca:

Eu încerc să fiu cât mai optimist, deși nu par întotdeauna. Eu am înțeles că este sub eficientizare — digitalizare, eficientizare, transparentizare. Domnule Jurca, acum un an și ceva eram la Oradea, la IQ Digital Summit, proiect pe care îl organizăm alături de colegii de la BCR, pe care îi salut, că știu că se uită la acest livestream, și spuneați câteva lucruri interesante acolo, vizavi de experiența de la Oradea. Mi se pare interesant să rememorăm puțin, pentru că se leagă și de ce a spus adineauri președintele Ilves, și anume că, în ceea ce privește succesul digitalizării la Oradea, sunt câteva principii: lucrul pentru cetățeni în primul rând, nu pentru instituție — menționați atunci — respectul, adică să se simtă respectați în relația cu autoritatea locală și, mai ales, relația cu termenele respectate; că trebuie să înțeleagă că există o viziune și că orientarea trebuie să fie tot timpul pro-business, adică să încurcăm cât mai puțin mediul privat.

Mi se pare interesant că domnul președinte Hendrik Ilves a menționat câteva lucruri foarte importante din punctul meu de vedere. Unu: legislația, mai importantă decât orice, și acordul politic, mai important decât orice, dincolo de tehnologie. Doi: identitate digitală și interoperabilitate, pentru ca toată lumea să se simtă parte în acest proces.

Trei: încrederea „by design” între stat și cetățean. Mi se pare absolut fascinantă această idee că nici măcar autoritățile nu pot folosi datele pentru a face anchete, de exemplu — pentru că asta e o mare problemă de încredere: „domnule, are acces serviciul secret sau poliția la datele mele?”. Și, bineînțeles, cultura digitală și educația. Pe scurt, ce se poate aplica și la București? Cât de optimiști putem fi?

Mihai Jurca:

Trebuie să fim foarte optimiști, pentru că se poate aplica cu totul. Și principalul, sau primul argument pe care l-ați amintit — sau pe care l-a amintit domnul președinte — voința politică și decizia de la cel mai înalt nivel sunt un prim pas. Fără asta e complicat. Și nu doar decizia e suficientă, ci și înțelegerea acestui proces. Pentru că procesul se referă, sau vorbește foarte mult, despre unelte și medii digitale, dar este, în esență, un proces care schimbă un sistem de putere într-o organizație.

Digitalizarea va lucra întotdeauna cu aceste mecanisme într-o organizație, indiferent care este ea — o țară, un guvern sau un ONG. Digitalizarea schimbă acest raport. Și trebuie să conștientizăm că, dacă vorbim de digitalizare, e nevoie de cea mai mare susținere politică pentru a face acest lucru, urmând ca după aceea să discutăm despre ce unelte folosim.

Nu trebuie să ducem discuția, cel puțin în prima etapă, la tehnologii și la unelte. Sigur, nu putem vorbi astăzi despre digitalizare fără automatizări sau inteligență artificială; intră în zona de condiție. Dar trebuie să înțelegem că vorbim despre un schimb de raport de forțe într-un ecosistem destul de mare. Și asta trebuie înțeles și împins în fiecare zi, cu fiecare proiect. Tot ceea ce s-a făcut în Estonia, s-a făcut în Ucraina — s-a făcut într-un mediu politic, într-o formulă democratică de guvernare — și cred că noi suntem în aceeași poziție și putem să o facem în egală măsură.

Decizia, commitment-ul și înțelegerea procesului sunt foarte importante. De acolo încolo, legislația — exact cum a spus — oricine se va ocupa de chestiunea asta are nevoie de prerogative.

Dragoș Stanca:

De la Tallinn până la Ciugud, peste tot, un element important este consecvența: să nu se schimbe strategia de digitalizare de fiecare dată când se schimbă viziunea politică. Într-un regim democratic, e mai dificil să faci asta fără să forțezi anumite limite. Am menționat în introducerea mea poate necesitatea unui acord politic, mai presus de interesele electorale. Simțiți că ar putea fi posibil un astfel de acord? E nevoie de un astfel de acord?

Oana Gheorghiu:

Eu cred că există deja o asumare politică prin programul de guvernare. Dacă îl citim, toate partidele din coaliția actuală și-au asumat acest program, iar el este destul de clar și include digitalizarea. Cred cu tărie că se pot face aceste lucruri, doar că trebuie să ne așezăm cu toții la masă. Trebuie să existe — cum spunea și președintele mai devreme — coordonare.

Asta lipsește. Nu există acel centru de comandă unde toate lucrurile se adună, se verifică, se evită duplicările, se armonizează procesele, se asigură interoperabilitatea platformelor. Toate acestea se pot face dacă luăm decizia de a centraliza — chiar decizia însăși de a face un inventar: ce avem, ce păstrăm, ce nu mai e bun, ce schimbăm. Cred că sunt lucruri de strategie care trebuie puse pe hârtie și asumate ca strategie pe termen cel puțin mediu, de toată lumea.

Și sper — așa cum l-am ascultat pe președinte online, în drum spre Cotroceni — să avem sprijinul lui, fiindcă este esențial. Atâta vreme cât la acest nivel există o decizie și o susținere, se asigură că toată lumea trage în aceeași direcție. Și cred că toți actorii implicați la nivel instituțional — fie STS, fie MAI, fie alte instituții cu rol în digitalizare — își doresc, de fapt, același lucru. Dar este mai greu ca cineva să își asume rolul de a-i pune împreună și de a coagula lucrurile.

Eu o să încerc să fac asta și, cum spuneam, îl așteptăm pe domnul președinte alături de noi. Pe de o parte e important să punem pentru prima oară cetățeanul în centru și să vorbim despre cum dezvoltăm în continuare această industrie, astfel încât țara să beneficieze nu doar de digitalizarea în sine — de care avem nevoie — ci și de exportul de software și de dezvoltarea sectorului.

Dragoș Stanca:

Cred că avem toate motivele să începem să fim optimiști. Noi, sincer, căutam o locație prin oraș pentru acest eveniment și, la un moment dat, am spus: „Hai să trimitem și o cerere la Administrația Prezidențială, ar fi foarte fain să facem chiar la Cotroceni.” Și culmea — de bine — s-a întâmplat.

Am primit o undă verde aproape surprinzător. Felicitări colegilor care au avut ideea.
Bun, eu mă refeream la un acord politic dincolo de coaliție; speram să putem aduce la masă și opoziția, pentru că altfel cred că s-ar bloca destul de multe. Poate sunt prea visător. Putem spera că vom avea acel government CEO, în sensul de chief information officer, și eventual un chief information officer la fiecare minister, așa cum spunea și raportul celor de la Digital Nation și cum a confirmat și fostul președinte că nu se poate altfel.
Putem? Avem bază legală să facem asta?

Oana Gheorghiu:

Noi căutăm un astfel de om, deocamdată la nivelul cabinetului, dacă reușim să găsim persoana potrivită care să și vrea să vină în condițiile astea. Am lansat în piață această solicitare și eu cred că se poate face.

Dragoș Stanca:

Avem o problemă serioasă și neplăcută în privința încrederii. În societate, în general, stăm foarte prost la indicele încrederii sociale — undeva la 15%. Ca să facem comparația cu Estonia, acolo e în jur de 63. Avem o problemă de încredere între instituții și în instituții, avem suspiciunea aceasta: „Ce se va întâmpla cu datele noastre?”.
Cum credeți, din perspectiva leadership-ului guvernamental, că putem începe să îmbunătățim, măcar gradual, acest indice de încredere — între noi ca membri ai societății și, mai ales, în ideea că digitalizarea nu e ceva rău, ci ceva bun pentru cetățeni? Ceva care ajută și expune mai bine eventualele probleme de corupție sau management defectuos.
Există gânduri sau planuri în această direcție?

Oana Gheorghiu:

E prea devreme să spun ceva concret, pentru că am doar trei săptămâni, iar în prima parte am lucrat la o strategie legată de companii. Dar cred că încrederea se construiește doar prin transparență și onestitate. Cred că e momentul — și ne propunem să facem asta — să deschidem un dialog real cu cetățenii, mediul de afaceri, ONG-urile și funcționarii publici. Cred că trebuie incluși pentru prima oară în acest dialog, pentru că sunt o resursă nefolosită. Ei înțeleg foarte multe lucruri pe care noi nu le vedem și pe care le putem corecta împreună.

Și doar printr-un dialog transparent și onest — spunând concret ce putem face într-un timp scurt, ce nu se poate face rapid, ce depinde de schimbări legislative — putem construi încredere. Genul acesta de dialog, pe care guvernul îl va deschide curând, sperăm noi, va ajuta la creșterea încrederii.

Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți că asta nu se rezolvă în câteva luni sau într-un an. E un proces de durată, în care fiecare parte trebuie să investească puțin: cetățenii — un pic de încredere, guvernul — un pic de deschidere. Și trebuie să acceptăm că nu toată lumea ne iubește; e important să pornim de la această idee. Vor fi mulți care ne critică, mulți care nu înțeleg ce e în spate, care nu văd munca și cărora li se pare că lucrurile sunt mult mai simple decât sunt. E absolut normal. Am fost de partea cealaltă a baricadei și știu cum e.

Dragoș Stanca:

Vreau doar să spun că, dacă voi la „Dăruiește Viață” nu ați clădit încredere, nu știu cine a clădit. Oamenii au donat totuși bani cu convingerea că nu plecați cu ei în Dubai în weekend.

Oana Gheorghiu:

Trebuie să recunoaștem că e mult mai simplu să clădești încredere în zona de ONG, unde ai alte unelte și poți face lucruri care, la rândul lor, aduc încredere. Când faci lucruri, oamenii văd și câștigi încredere. Sperăm să reușim asta și în zona guvernamentală.
Pe de altă parte, acest guvern nu are cel mai fericit context. Nu suntem într-o situație în care venim și avem posibilitatea să investim și să facem lucruri care să se vadă imediat. E un guvern care trebuie să repare mai întâi.

Dragoș Stanca:

Ce s-a incubat ca un fel de MVP la Oradea, în relația de încredere cu cetățenii, se poate importa și la București?

Mihai Jurca:

Toată lumea spune — pe bună dreptate — că Bucureștiul nu e Oradea. Răspunsul este afirmativ, cu o singură condiție: să avem timp. Exact cum spunea și Oana, nu se poate construi încrederea în trei luni, nici măcar în doi ani.
E nevoie de mult timp pentru nivelul de încredere și pentru profunzimea de acolo. Acolo a fost nevoie de peste zece ani.
Dar trebuie să începem să facem ceea ce spunem. Și, apropo de opoziție, e foarte important ca un proiect de acest fel să fie îmbrățișat sau cel puțin să nu fie dur criticat, sabotat cumva. Și asta ține de încredere.

Nu putem discuta despre unelte. Asta va fi treaba celor care vor implementa și trebuie să le dăm încrederea și să avem încredere că vor face ceea ce trebuie — că vor păstra datele într-o manieră care respectă drepturile privind datele personale, că vor monitoriza orice acces, la fel cum se întâmplă legitim în Estonia.
E nevoie de încredere între partidele de la guvernare și opoziție pe anumite subiecte, și e nevoie și de un anumit tip de limbaj care să nu genereze lipsa de încredere pe care o vedem azi.

Dragoș Stanca:

Probabil că ar trebui să facem cu toții lucrurile care țin de fiecare dintre noi — inclusiv cei din sală, cei care ne urmăresc în live — și să ducem ideea de digitalizare la un nivel la care să nu mai existe dezbaterea „e sau nu e bună”, „e sau nu e necesară”.
Suntem încă într-o fază în care există voci care contestă că ar fi o idee bună. În condițiile în care avem vulnerabilități serioase ca țară, neavând o infrastructură digitală bine pusă la punct, în condițiile în care nu trăim într-o perioadă istorică de pace și stabilitate — nici în lume, nici în regiune — probabil că și aici este mult de lucrat.

Avem nevoie și de agenția schimbării. Avem nevoie să încurajăm oameni care poate nu au poziții-cheie acum. Întrebarea mea ar fi: cum îi putem identifica și cât de deschiși sunteți pentru cooperări public–privat, pentru a accelera acest proces? Cât de dificil este să ajungem acolo?
M-ar interesa să știu câți oameni bine intenționați avem, de fapt, pe care ne putem baza și în aparatul de stat. Vedem că președintele Nicușor Dan s-a deschis — și îi mulțumim — către mediul privat și ne încurajează să participăm, dar ar trebui să avem și parteneri de dialog deschiși, cu bună-credință și pro-interes național, nu pro-interes personal.

Oana Gheorghiu:

Cred că nimic nu se poate face de unul singur. Iar parteneriatul dintre guvern și societatea civilă — ONG-uri, mediul de afaceri — este esențial. Am început deja discuții și ne-am întâlnit cu mai mulți actori din mediul privat în perioada asta, tocmai pentru a încerca să înțelegem mai bine ce se întâmplă și, cum spuneam, să identificăm oameni care ar vrea să vină alături de echipă și să construim.
Sunt convinsă că acesta este viitorul: un dialog permanent între guvern și mediul privat și un parteneriat real și solid, care să aibă în centru interesul nostru al tuturor, dincolo de interesele particulare ale unei activități sau ale alteia. Eu cred foarte tare în acest parteneriat și nu cred că se poate altfel, mai ales în domeniul digitalizării. Nu cred că statul poate singur să facă ceva, așa cum nici mediul privat nu poate singur. Cred că acesta este viitorul.

Dragoș Stanca:

Un alt subiect delicat — și vom avea un panel dedicat — este incluziunea și faptul că nu avem încă, și e un drum lung, posibilitatea de a-i face pe toți să se simtă parte din acest proces. Comunități mai izolate, români din diaspora care se simt rupți de țară, care s-au integrat digital în comunitățile în care trăiesc, dar nu prea au posibilitatea să facă asta și în raport cu România.
În acest sens, care este viziunea voastră? Din punctul acesta de vedere e devreme pentru soluții concrete, dar m-ar interesa măcar viziunea.

Oana Gheorghiu:

Ca idee, știm că o mare parte a populației e greu de digitalizat în acest moment. Sunt multe comunități slab dezvoltate, unde oamenii nu pot fi integrați în zona digitală atât de ușor. Dar pentru asta există soluții: centre unice la nivelul primăriilor, poate parteneriate cu ONG-uri care să facă acest demers și care să aibă un dublu rol.
Pe de o parte, să rezolve problema de digitalizare a persoanei și de acces la zona digitală; pe de altă parte, să creeze interacțiune cu oamenii din comunități. Cred că digitalizarea este o oportunitate inclusiv pentru a deschide dialogul cu zonele mai puțin dezvoltate și cu oamenii care nu au acces în prezent.

Oana Gheorghiu:

Sigur, este o bătălie pe care o avem de dus: trebuie să convingem primăriile să facă asta, să creăm centrele unice în care oamenii pot merge să-și rezolve problemele. Iar pentru cei care nu se pot deplasa, să găsim ONG-uri care să meargă spre ei, acasă. Dar cred că acestea sunt doar obstacole pe care ni le imaginăm și care nu ar trebui să ne oprească din a gândi acest sistem.
Cred că sunt lucruri cu care ne vom întâlni treptat, pe măsură ce avansăm în digitalizare, și pe care le vom adresa la momentul potrivit. Ne putem imagina acum diferite scenarii, dar unele dintre ele vor putea fi clarificate doar pe măsură ce intrăm în profunzime.

Mihai Jurca:

Aș mai adăuga ceva. Cred că există o oportunitate în modul în care este construită experiența unei platforme digitale. Acolo stă o componentă foarte importantă de incluziune. Dacă ne uităm la mulți oameni care navighează astăzi destul de bine în mediul digital — în special pe platforme de social media, chiar la vârste avansate — ne dăm seama că sunt, de fapt, într-o lume aproape digitală.
Noi ar trebui să gândim ecosistemul public pe un user experience foarte intuitiv, apropiat de ceea ce există deja ca obișnuință în societate. Sigur, nu o să putem face plata taxelor ca scroll-ul de pe TikTok sau Instagram, dar există o oportunitate pe care trebuie să o mapăm ca reflex și să o integrăm într-o platformă sau alta. Asta cred că ajută mult la incluziune.

Dragoș Stanca:

Am auzit și declarația domnului Bolojan. Am auzit și declarațiile domnului Nazare, care va veni aici puțin mai târziu într-o discuție despre digitalizare și colectare. Sperăm să vedem, în sfârșit, pași concreți.
Cu datele pe care le aveți acum, domnule Jurca, ce putem privi cu un oarecare optimism și ce credeți că este realizabil într-un termen rezonabil, sau cel puțin la nivel de intenție, din discuțiile pe care le aveți în guvern?

Mihai Jurca:

Trebuie să creăm încredere, iar pentru a da sentimentul de încredere trebuie să facem mai mult decât să promitem. Așa că nu o să mă hazardez să vă dau lucruri exacte ca milestone-uri, dar se lucrează în zona ANAF — și văd aici pe domnul președinte — la un proiect care este spre finalizare și care va contribui foarte mult la infrastructură.
Ceea ce se va întâmpla în următorii ani — și de aici reticența de a oferi etape sau jaloane — este infrastructură subterană. Nu se va vedea foarte mult, dar este necesară. La fel ca la drumuri, este nevoie de multe baze de date care să fie rescrise, conectate, să fie eliminată informația duplicată. Sunt multe lucruri care nu se văd din perspectiva utilizatorului, dar sunt absolut necesare pentru a trece la nivelul următor, la crearea de produse pentru utilizatori.

În momentul în care această infrastructură „subterană”, dacă îi pot spune așa, este realizată — sau în mare parte realizată — ea poate fi accesată. Aici deja poate interveni mediul privat și societatea civilă. Pe baza unei infrastructuri de date pot fi create produse la care noi nu ne gândim, dar care să fie în beneficiul populației și, implicit, al guvernului.

Dragoș Stanca:

E interesantă această abordare cu lucruri importante care nu se văd. Și aici, iarăși, cred că comunicarea este cheia, pentru că avem în acest moment, în această clădire, un președinte care a explicat foarte clar bucureștenilor de ce este nevoie de rețeaua de termoficare, pentru că altfel nu se poate rezolva problema sistemică.
Să digitalizăm conceptul — poate va funcționa.
Pentru că trebuie să ne apropiem de concluzii, vă rog să ne ajutați să transmitem celor prezenți și celor care ne urmăresc online câteva mesaje, idei, lucruri cu care ați vrea să rămână pe tema serviciilor digitale la nivelul anului 2025.

Oana Gheorghiu:

Eu cred că România are tot ce îi trebuie ca să reușească. Avem o industrie bine reprezentată în zona digitală. Avem un început bun de digitalizare — chiar dacă este foarte fragmentat — și avem pe ce să construim. Este nevoie de coordonare, și sper să reușesc măcar un pic să pun cărămida aceea care nu se vede, la această coordonare. Sper să reușim să creăm și echipa despre care vorbeam, cât mai curând posibil — asta ne va ajuta să avansăm mai repede.

Am și zona de debirocratizare în portofoliu, care este mult legată de digitalizare. Ne dorim ca, înainte să digitalizăm, să verificăm procesele, să simplificăm. Pentru că dacă digitalizăm haosul, vom avea un haos digitalizat — iar acesta este primul pas, care va fi greu de văzut.
Încercăm să lucrăm strategic, să nu mai facem lucrurile heirupist, dar asta vine la pachet cu neîncrederea, greu de combătut.

Așa că, ce vă cerem? Un pic de încredere, un pic de ajutor. Suntem deschiși la idei. Ne ajută, chiar dacă nu le vom putea implementa pe toate — va trebui să selectăm — dar faptul că nu implementăm o idee nu înseamnă că nu am auzit-o sau că nu am considerat-o bună. Poate că nu este momentul acum.

Asta este ce putem noi să vă spunem și de ce avem nevoie. În momentul ăsta cred că avem mai mult nevoie de susținere și de oameni în echipă.

Dragoș Stanca:

Cred că societatea civilă și oamenii de bună credință vor veni, atâta timp cât vor găsi deschidere și vor simți că are rost acest efort.
Vă mulțumesc și pentru foarte multe întrebări și feedback-uri trimise în formular. Promit că le vom transmite mai departe — nu doar întrebările, ci și propunerile concrete. Folosiți formularul, aveți QR-codul pe ecran.
Domnule Jurca, concluzii?

Mihai Jurca:

Concluzia e simplă: avem un viceprim-ministru care se ocupă de digitalizare, și asta e foarte important. Mă bucur că Oana are toată susținerea mea și a colegilor, și cu orice vom putea, vom ajuta. Este important că există acest lucru, pentru că acesta e primul semnal.
Discutam inițial că trebuie să existe un coordonator. Am înțeles — ca mesaj pentru sală — că e nevoie de muncă care nu se vede, dar care este absolut obligatorie.
Înțelegem foarte clar că e nevoie de decizie și susținere fermă, și de legislație care să dubleze această susținere pentru cei care se vor ocupa. Oamenii aceștia trebuie să aibă prerogative serioase, legislative, pentru a face asta; altfel nu se va întâmpla.

Și mai este ceva clar: această perspectivă în care punem cetățeanul în mijloc — nu doar declarativ. Pentru că digitalizarea, cel puțin din ce am văzut acasă și ce văd aici, se face adesea pe o structură existentă, ceea ce nu ajută. Mai degrabă servește nevoile instituției. Uneori nici măcar ale instituției, ci doar dublează un ecosistem într-o formă digitală.
Trebuie schimbată această paradigmă, și am înțeles asta. Sunt trei lucruri foarte importante cu care cred că e bine să începem drumul. Eu și colegii mei vom susține toate demersurile pe care le va face Oana în direcția asta.

Dragoș Stanca:

Și, pentru că avem nevoie de puțin optimism, ca persoane: ce servicii digitale oferite de stat folosiți și de care sunteți mulțumiți în acest moment? Aveți un exemplu, două?

Oana Gheorghiu:

Cred că folosesc SPV, dar am pasat la partenerul meu pentru că nu mai am timp. Nu știu ce mai folosesc. Cu siguranță folosesc, dar acum nu-mi vine în minte. Zi tu, Mihai, că poate îmi aduc și eu aminte.

Mihai Jurca:

Eu folosesc platforma ANI pentru declarația de avere — e obligatoriu și mi-am asumat-o — și este o experiență bună. Vreau să menționez și echipa de la MAI, care a făcut o muncă ale cărei rezultate nu sunt pe deplin vizibile astăzi. Cei care s-au ocupat de identitatea digitală — eu am folosit-o pentru a-mi obține, având un ID digital, adresa de domiciliu.

Există foarte multe servicii acolo pe care încă nu le-am folosit. Folosesc și plata impozitelor, dar nu-mi erau familiare ca fiind digitalizate complet.
Acolo este o echipă și un nucleu pe care se poate construi. Am ținut să menționez asta.

Dragoș Stanca: Confirmăm: la hub-ul MAI se face treabă și se face treabă bună — sperăm din ce în ce mai bună. Prin urmare, Summitul pentru guvernanță digitală devine o platformă pe care sperăm să o ducem mai departe. Sperăm să deschidem acest dialog constructiv cu guvernul, mediul privat, mediul academic și societatea civilă. Iar la anul, pe vremea asta, să putem avea o prezentare cu „Top 5 reușite în digitalizarea României”, așa cum am făcut în 2025. Vă mulțumesc încă o dată pentru timp.

Mihai Jurca: Mulțumim!