Românii susțin digitalizarea, dar sunt profund nemulțumiți de ritmul în care statul o implementează. Pe baza unui studiu realizat de Atlas Intel, această discuție analizează percepțiile cetățenilor despre digitalizare, încrederea în instituții, corupție și nevoia de schimbare. Intervențiile evidențiază tensiunea dintre voința publică și blocajele administrative, dar și riscul creșterii mâniei colective într-o societate fără un proiect comun de viitor. Digitalizarea apare nu doar ca soluție tehnică, ci ca instrument de transparență, predictibilitate și reconstrucție a relației dintre stat și cetățean.
După o succesiune de discuții cu lideri din guvern și mediul privat, Robert Berza a schimbat intenționat perspectiva: „în panelul acesta cetățeanul vorbește direct, prin cifre”. A urmat prezentarea studiului AtlasIntel pentru Edge Institute despre percepțiile românilor asupra digitalizării, al treilea sondaj realizat în ultimele 18 luni, cu o promisiune de continuitate: în următoarele 18 luni vor exista încă șase valuri, la un interval de trei luni.
Logica demersului este una simplă și pragmatică. Dacă digitalizarea este un proces de transformare a serviciului public, atunci are sens să fie ghidată de prioritățile cetățenilor, nu doar de planuri interne, de tehnologie sau de logică instituțională. Mesajul lui Berza a fost că sprijinul public există deja, iar întrebarea reală este cum poate fi transformat acest sprijin într-o presiune coerentă pentru acțiune și rezultate.
Ce înseamnă „digitalizare” pentru români: mai puține drumuri, mai puțin timp pierdut
Barbu Mateescu a prezentat primele rezultate ale cercetării realizate online de AtlasIntel, pe un eșantion mare (2.240 respondenți), descris ca reprezentativ pentru România. Un prim semnal important este că majoritatea respondenților declară că au avut deja interacțiuni digitale sau online cu statul, ceea ce arată că tema nu este una abstractă, ci legată de experiențe reale.
Un alt rezultat esențial ține de sensul pe care oamenii îl dau digitalizării. În top nu sunt elemente de „ambalaj”, ci lucruri strict practice, care afectează direct viața de zi cu zi: să poți depune cereri online, să nu mai depinzi de ghișeu și, mai ales, să nu mai fii pus în situația de a transporta documente între instituții.
Pe scurt, românii asociază digitalizarea cu:
- rezolvarea problemelor exclusiv online, fără ghișeu;
- interoperabilitatea bazelor de date între instituții;
- acces mai bun la informații publice și transparență;
- economisirea timpului și reducerea birocrației.
În schimb, idei precum „fiecare instituție să aibă o aplicație” sau accentul pe prezență în social media apar mult mai jos în priorități. Mesajul e clar: oamenii nu cer digitalizare ca „vitrină”, ci digitalizare ca eficiență și respect pentru timpul lor.
Sprijin ridicat pentru digitalizare, dar nemulțumire puternică față de stat
În prezentarea moderată de Robert Berza a apărut o concluzie puternică, confirmată și în valurile anterioare: aproape trei din patru români consideră digitalizarea un lucru bun. Cu toate acestea, când vine vorba de evaluarea digitalizării instituțiilor publice, nemulțumirea este semnificativă.
Barbu Mateescu a propus o lectură simplă pentru grafice: să adunăm „bun” + „foarte bun” și, separat, „prost” + „foarte prost”. Din această perspectivă, diferența este evidentă: digitalizarea firmelor private și calitatea internetului sunt percepute mult mai pozitiv decât digitalizarea instituțiilor statului.
Această diferență explică o parte din tensiunea din spațiul public: românii au așteptări formate de serviciile digitale din mediul privat, dar întâlnesc un stat care, din perspectiva lor, evoluează prea lent.
85% spun că ritmul digitalizării statului este lent sau foarte lent
Un alt rezultat cu greutate: aproape 85% dintre respondenți consideră că digitalizarea statului român se mișcă lent sau foarte lent. Robert Berza a pus această cifră într-o întrebare care depășește tehnicalitățile: este vorba de lipsă de capacitate administrativă sau de un simptom al unei neîncrederi mai adânci în stat și în ideea de schimbare?
În interpretarea sa, Mihnea Măruță a tradus această frustrare într-un concept de filozofie politică: gestionarea mâniei colective. Dacă oamenii simt că instituțiile le consumă timpul și energia, mânia se acumulează și se transformă în combustibil politic. Măruță a formulat o alternativă dură, dar memorabilă: liderii ajung să aleagă între repolitizarea maselor (cu riscuri de radicalizare) și tehnologizarea maselor (adică accesul cât mai larg la soluții digitale care reduc fricțiunea și cresc autonomia).
Din acest punct de vedere, digitalizarea nu mai este doar un proiect tehnic, ci un instrument de reducere a tensiunii sociale și de recâștigare a legitimității instituționale.
Nevoia de schimbare este masivă și nu aparține unei singure „bule”
Un alt rezultat central indică un apetitul puternic pentru schimbare: aproximativ 75% dintre români văd o nevoie puternică de schimbare. Barbu Mateescu a spus că distribuția răspunsurilor este neobișnuită: statistic, te-ai aștepta ca varianta „moderată” să fie dominantă, dar aici se conturează o cerere mai pronunțată pentru transformare, nu pentru stabilitate inertă.
Important este și altceva: Mateescu a subliniat că această nevoie nu este doar a unui electorat sau a unui curent politic. Nu vorbim despre o polarizare simplă între două tabere, ci despre un impuls național destul de larg: „aproape toată lumea e de acord că e nevoie de schimbări”.
Mihnea Măruță a conectat această cerere cu lipsa unei strategii și a unui „vis colectiv” coerent după perioada post-aderare: România nu mai are o ficțiune comună despre viitor care să răspundă întrebării „ce ne ține împreună?”. În lipsa ei, tensiunea crește, iar societatea cere energie și direcție, nu doar administrare de rutină.
Corupția ca emoție publică și legătura ei cu digitalizarea
În discuția despre corupție, Barbu Mateescu a făcut o precizare importantă: pentru oameni, corupția nu înseamnă doar bani, ci și nepotism, intrat peste rând și reguli aplicate inegal. De aici apare legătura directă cu digitalizarea, care poate crește trasabilitatea, reduce discreția și expune mai ușor încălcarea regulilor.
Cu alte cuvinte, digitalizarea nu este doar despre eficiență, ci și despre echitate procedurală: sentimentul că regulile sunt aceleași pentru toți și că instituțiile pot fi verificate.
Încrederea în instituții rămâne fragilă; transparența și accesul la informație devin „anti-propagandă”
Ultimul set de date a vizat încrederea în instituții. Robert Berza a subliniat ideea că digitalizarea lucrează cu o „monedă” esențială: încrederea. Barbu Mateescu a remarcat că ierarhia încrederii seamănă mult cu cea din ultimele decenii și că, în general, instituțiile percepute ca mai complexe și mai îndepărtate tind să fie mai puțin credibile.
Un punct cheie al interpretării a fost însă legat de spațiul informațional. Mateescu a avertizat că propaganda și dezinformarea prind teren acolo unde statul nu comunică și nu oferă informații accesibile. Dacă statul nu explică, vor exista actori care vor umple golul cu narațiuni alternative. Din acest motiv, transparența și accesul la informație nu sunt doar „nice to have”, ci un instrument de apărare democratică.
Concluzie: sprijinul există; miza este transformarea lui în rezultate vizibile
Studiul AtlasIntel pentru Edge Institute fixează o realitate dificil de ignorat: românii își doresc digitalizarea, o văd ca pe un lucru bun, dar percep statul ca lent și insuficient adaptat. În același timp, așteptarea de schimbare este amplă și transversală, iar încrederea în instituții rămâne fragilă.
Poate cea mai utilă interpretare din panel a fost aceasta: digitalizarea nu e doar tehnologie, ci o formă de predictibilitate, echitate și respect pentru timpul cetățeanului. Iar dacă acest sprijin larg nu este convertit în acțiuni coerente, frustrarea nu dispare — se acumulează.
Full transcript
Transcrierea completă este disponibilă mai jos. Pot apărea mici erori – am folosit Descript pentru conversia video-text și ChatGPT pentru eliminarea ticurilor de vorbire, a ezitărilor și a cuvintelor dublate. Conținutul, structura și tonul original au fost păstrate integral.
Digitalizarea statului, văzută prin ochii cetățenilor: ce arată studiul AtlasIntel pentru Edge Institute despre așteptări, frustrare și încredere cu Robert Berza, Barbu Mateescu și Mihnea Măruță
Robert Berza: Acest moment vine mănușă după un panel cu trei lideri din executiv, trei miniștri și trei lideri din privat. Acesta e panelul în care cetățeanul vă vorbește direct, prin cifre, într-un sondaj, al treilea pe care l-am realizat în ultimele 18 luni, alături de partenerii noștri de la AtlasIntel. Acesta este și vom chiar dubla acest ritm: în următoarele 18 luni vom mai avea șase valuri, o dată la trei luni. De ce e important asta pentru noi?
Robert Berza: Pentru că considerăm că, înainte de toate, dacă vrei să accelerezi un proces de transformare a guvernării, este extrem de important să întrebi cetățenii ce priorități au.
Robert Berza: O să vă rog să mă ajutați cu prezentarea.
Robert Berza: Bun. Una din concluziile raportului făcut de Digital Nation spune că digitalizarea e un proces de transformare al serviciului public care trebuie ghidat de priorități, spre cum am spus. De aceea acest moment e o pledoarie pentru cercetări de piață și îl voi invita pe Barbu Mateescu să prezinte primele seturi de date, după care voi modera pe alte seturi de date.
Robert Berza: Un singur lucru aș mai spune până când preia Barbu. Domnul Miruță a spus mai devreme că România aia a lui 2035 e o Românie în care majoritatea românilor deja sunt aliniați pe concluzia că digitalizarea e importantă și că trebuie probabil accelerat acest proces. Din acest punct de vedere, România a lui 2035 există de cel puțin un an și jumătate, de când ne uităm noi la date.
Robert Berza: Inclusiv dimineață v-am prezentat un grafic care arată că peste 70% din români spun că digitalizarea este bună și veți vedea în prezentare alte date care arată că românii deja își doresc digitalizarea. Deci voință și optimism legat de digitalizare există, mai trebuie și acțiuni.
Barbu Mateescu: Salutare tuturor. Este vorba despre o cercetare realizată online de către AtlasIntel, la care am avut și eu o contribuție.
Barbu Mateescu: Eșantionul este foarte mare, 2.240 de respondenți. Voi trece destul de repede prin caracteristici. Este un eșantion reprezentativ pentru România, [respondenți] din țară. O întrebare, în primul rând, legată de interacțiunea cu serviciile digitale sau online. Marea majoritate a participanților spun că au participat, că au avut o interacțiune digitală.
Barbu Mateescu: Ce înțeleg românii prin digitalizare? Și pe primele locuri vedeți că se află subiecte foarte concrete, care au de-a face cu timpul și cu energia oamenilor: posibilitatea de a trimite cereri și a rezolva lucruri exclusiv online, fără ghișeu, să nu mai fie cetățenii curieri gratis pentru instituțiile statului.
Barbu Mateescu: Interoperabilitatea bazelor de date între instituții este, de asemenea, semnificativă. Transparența, deci datele instituțiilor. Ultima opțiune din acest slide, ca și cele din slide-ul următor, au de-a face cu elemente de aparență sau de împachetare: fiecare instituție să aibă o aplicație.
Barbu Mateescu: Semnături electronice calificate sunt importante. Site-uri de prezentare pentru ministere, pagini de social media — lucrurile astea sunt semnificativ mai puțin importante decât, practic, economisirea timpului și energiei cetățenilor. Vedeți aici o evaluare a digitalizării instituțiilor din România și alte aspecte.
Barbu Mateescu: Cred că ce este foarte util pentru a înțelege rapid datele este să uniți nuanțele de albastru, care reprezintă „bună” și „foarte bună”, și, pe de altă parte, să luați în calcul roșu și portocaliu, care reprezintă „prost” și „foarte prost”. Deci vedeți că, atunci când vine vorba de digitalizarea instituțiilor, nemulțumirea este foarte mare.
Barbu Mateescu: Când vine vorba de competență, există ceva mai mult optimism din partea participanților, apropo de cât mult se pricep sau consideră că se pricep. Digitalizarea firmelor private și calitatea internetului sunt evaluate în mod semnificativ mai pozitiv decât digitalizarea instituțiilor din România.
Barbu Mateescu: Care ar fi beneficiile digitalizării? În primul rând, ajută instituțiile statului să reducă birocrația. Oamenii câștigă timp, ceea ce vă spuneam mai devreme, și au acces ceva mai ușor și mai rapid la informații și servicii. Acestea sunt lucrurile care sunt importante pentru foarte mulți.
Barbu Mateescu: De asemenea, vorbim despre dezavantaje, despre care consideră oamenii că ar fi dezavantajele digitalizării. Și aici, un aspect interesant: îi va afecta pe cei vulnerabili.
Barbu Mateescu: Există o destul de mare conștientizare a faptului că nu toată lumea poate să folosească servicii online. Dispariția și pierderea unor locuri de muncă este un subiect foarte la zi. Și crearea de dependență de tehnologie este, de asemenea, relevantă pentru o bună parte din respondenți.
Robert Berza: Acum ce vom face, vom mai derula niște date. Studiul va avea și mai multe grafice, va fi făcut public în curând și îl veți găsi și la noi pe site. Cred că primul slide e cel arătat și dimineață, pentru cei care nu au venit. E pur și simplu percepția legată de digitalizare. Deci avem aproape trei din patru români care cred că digitalizarea e un lucru bun.
Robert Berza: Barbu, vorbeam ieri cu Mihnea și el spunea că nu e neapărat o surpriză. În realitate, cred că nu e o surpriză pentru oamenii care ne urmăresc. Și, fiind al treilea studiu, am arătat că anul trecut eram la 60%, acum la 70%, sigur, pe alte metodologii, dar e clar că trendul e acesta. Dacă trei din patru români văd digitalizarea într-un mod pozitiv, ce lipsește ca această aprobare, la scară atât de mare, să se transforme într-o așteptare fermă și să împingă instituțiile să accelereze acest proces?
Barbu Mateescu: Cred că politicienii trebuie să fie un pic mai conștienți de câte procente sunt aici. Și nu vreau să deschid aici un subiect foarte vast, dar, din câte știți, în România, dacă ești la putere, pierzi alegerile parlamentare. Mi se pare foarte șocant ca cineva să fie la putere 8, 12, 16 ani cu o forță relativ constantă.
Barbu Mateescu: Și asta pentru că oamenii, când votează opoziția, întotdeauna se gândesc la instituțiile statului care nu funcționează și care le consumă timpul, le consumă energia. Nimeni nu stă să separe: stați, că aici este birocrația, aici e partidul care se află la putere, sunt lucruri diferite. Nu, le unesc. Deci cred că aici este și foarte mult potențial.
Robert Berza: Apoi, ăsta-i un slide destul de puternic, într-un fel sau altul. Aproape 85% dintre români spun că ritmul digitalizării statului este lent sau foarte lent. Mihnea, tu cum citești acest slide? E o problemă de capacitate administrativă sau mai degrabă un simptom al unei neîncrederi mai adânci în stat și în ideea de schimbare?
Robert Berza: Cu alte cuvinte, digitalizarea se blochează în birocrație sau în cultura lui? „Nu se poate, domnule.”
Mihnea Măruță: Bună ziua tuturor. Am încercat să-mi răspund, înainte să începem acest panel, la următoarea întrebare și cred că și dumneavoastră ați avut senzația, la discuțiile anterioare, că fiecare vorbește pe limba lui și că e un soi de fragmentare între ministere și între stat și noi, cei din sală.
Mihnea Măruță: Și am încercat să-mi răspund la întrebarea ce interes ar avea statul român să facă această mult clamată digitalizare, din moment ce e clar că pierde din putere, aparatul birocratic s-ar reduce și cei care sunt la butoane ar avea mai puțină influență. Și răspunsul pe care l-am găsit — și vreau să le dăm împreună o veste celor de la putere — este următorul.
Mihnea Măruță: E bine să citești filozofie politică. De ce? Pentru că filozofia politică, printre altele, vorbește despre faptul că statul este responsabil și dator să fie atent la conceptul care se numește gestionarea mâniei colective. Poate cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă statul și liderii politici este cum canalizăm mânia populației.
Mihnea Măruță: Iar ceea ce vedem aici este doar vitrina a 80% dintre oameni care sunt nemulțumiți sau mânioși. Și vestea pe care aș vrea să o dăm împreună liderilor politici este următoarea: nu există decât două variante de gestionare a mâniei colective în acest moment. Una este repolitizarea maselor, adică masele să capete din ce în ce mai multă implicare în politică.
Mihnea Măruță: Și vedem că crește un asemenea val, iar riscul este al unei mișcări totalitare. Sau tehnologizarea maselor, adică accesul cât mai larg la tehnologie pentru cât mai multă lume din populația unei țări. Deci liderii noștri politici trebuie să ia următoarea decizie: politizarea maselor sau tehnologizarea maselor.
Mihnea Măruță: În primul caz există riscul să fie măturați de la putere, în al doilea caz există posibilitatea să mai rămână o vreme. Și acum mesajul nostru este: vă rugăm să alegeți.
Robert Berza: Apropo de alegeri… Mihnea, aș continua, că e ca follow-up la răspunsul tău. 75% dintre români văd o nevoie puternică de schimbare. E semnul că au nevoie de un vis colectiv mai puternic? Nu știu cum a fost ieșirea din comunism sau intrarea în Europa.
Mihnea Măruță: Eu aș vrea să vă întreb dacă n-ați simțit și dumneavoastră, în aceste ore de dimineață încoace, sentimentul că nimeni nu face zoom-out. Nimeni nu, dintre responsabilii români, nimeni nu vorbește despre o strategie. Toată lumea vorbește pe feliuța lui. Asta a fost, cel puțin, sentimentul meu. Și ceea ce vedem în acest slide este rezultatul acestui an care a trecut de la data fatidică de 24 noiembrie 2024.
Mihnea Măruță: Vă reamintesc ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie 2024: a fost primul tur al alegerilor. Ce vedem în acest slide și ceea ce întrebai tu, Robert, se referă la următorul lucru: România nu are, în acest moment, din 2007 încoace, ceea ce se numește o ficțiune care să ne adune împreună, un vis colectiv aruncat în viitor, care să ne răspundă la întrebarea ce ne ține pe noi, românii, laolaltă.
Mihnea Măruță: Noi nu avem acest răspuns, nu avem nici măcar speranță. Discuția la nivel politic nu este lansată și observăm cum crește mânia colectivă de care vorbeam înainte, iar rezultatul este aici. Și, așa cum ziceam înainte, liderii noștri politici, după părerea mea, au această misiune — pe care probabil nu o vor face decât sub presiunea noastră — și anume: cum formulăm o identitate națională pentru secolul XXI, cum răspundem la întrebarea ce ne ține pe noi împreună.
Robert Berza: Barbu, tu ai fost surprins de polarizarea asta. De ce?
Barbu Mateescu: Da, eu am creat întrebarea și, dacă vă uitați la cele trei opțiuni, sunt cumva simetrice. Sunt două cumva la extreme — „schimbări majore”, „nu e nevoie de schimbare practic deloc” — și una e la mijloc. Acum, probabil că știți, distribuția normală statistic ar fi fost ca cele două opțiuni, cea mai de sus și cea mai de jos, să fie minoritare, iar la mijloc să fie majoritatea opțiunilor sau, în orice caz, mai mult decât la oricare din celelalte două.
Barbu Mateescu: Mi se pare un semnal foarte semnificativ pentru deținătorii puterii în România, atât președinția, unde ne aflăm, cât și guvernul, cât și partidele care se află la putere în coaliție. Apetitul pentru schimbare este major, cred că intuiți, dar subliniez: nu este electoratul unui partid. Nu vorbim despre bula suveranistă sau de bula antisuveranistă.
Barbu Mateescu: Este o mișcare națională foarte puternică, care, apropo, pune împreună România. Cu faptul că e nevoie de schimbări, aproape toată lumea e de acord. Deci populația așteaptă cumva energie, dinamism și acțiune, nu calm, stabilitate și liniște.
Barbu Mateescu: Aici trebuie să fac o scurtă explicație. Au fost două opțiuni pe care participanții puteau să le selecteze, de aceea suma dă mult mai mult decât 100%, ci 200%.
Robert Berza: Mersi de informația asta. Cred că, iarăși, nu e surprinzător pentru tine. Rămân la tine, Barbu. Corupția este sus în top 3, probabil, în toate sondajele din ultima vreme.
Robert Berza: Ce ar trebui să se întâmple, într-un fel sau altul, la nivel de societate, să fie corupția mai jos de numărul unu?
Barbu Mateescu: Prin corupție, oamenii înțeleg nu numai, concret, valize de bani schimbând posesorul. Înțeleg și nepotism, înțeleg și oameni care intră peste rând, la propriu sau la figurat. Și asta este, cum să vă spun, există o capacitate foarte mare de reziliență, cu condiția să existe echitate.
Barbu Mateescu: Și aici se leagă foarte mult cu tema digitalizării, care transparentizează foarte multe lucruri și expune foarte ușor persoanele care încearcă să încalce regulile. Deci este o legătură destul de puternică: termenul „corupție”, lipsa digitalizării, nemulțumirea populară.
Robert Berza: Mihnea, ce e stricat într-o societate când corupția devine prima emoție publică?
Mihnea Măruță: Mi-a dus aminte această discuție de următoarea clasificare pe care v-aș prezenta-o și care ne ajută să înțelegem un pic ce se întâmplă și în România. Există un istoric american care propune să ne uităm la state într-un mod foarte original și anume să ne gândim la stat ca la o entitate economică care vinde un produs numit protecție.
Mihnea Măruță: Din această perspectivă există trei feluri de state, zice el: state deținute și controlate de proprietarii lor — exemplul sunt monarhiile din Golful Persic, în care emirul este și proprietarul statului și el controlează tot; state controlate de angajații lor; și state controlate de clienții lor. Unul dintre exemplele frumoase din istorie este Republica Venețiană, care era controlată de negustori care aveau interesul să li se protejeze afacerile.
Mihnea Măruță: Ce observăm: pentru ca o societate să fie echilibrată este ca statul să nu fie controlat nici de angajații săi — și exemplul cel mai bun este Rusia, unde tot sistemul este controlat de, știți dumneavoastră cine — dar nici de mediul privat, nici de cei care plătesc statul ca să le asigure protecția afacerilor.
Mihnea Măruță: Dar, pe de altă parte, ce mai observăm — și aici v-aș citi ceva foarte proaspăt, o știre de astăzi pe care am primit-o și eu de la un prieten — Donald Trump a anunțat astăzi următorul proiect extraordinar, care se numește Genesis Mission: un program național de inteligență artificială, modelat după celebrul proiect Manhattan, care a creat bomba atomică, și în care nu doar că sunt subordonate agențiile statului american acestui proiect numit GENESIS, dar se stabilesc deja deadline-uri de 60, 90 și 270 de zile pentru a realiza lucruri extraordinare din punct de vedere științific.
Mihnea Măruță: Deci, în următoarele 60 de zile, acestui proiect i se cere să identifice 20 de provocări majore ale științei, iar măcar unul dintre aceste obiective să fie atins în următoarele 270 de zile. De ce dau acest exemplu? Pentru că Statele Unite, odată cu acest proiect Genesis, virează înspre o formă din categoria numărul 1, și anume mai degrabă similară cu monarhiile absolutiste din Golf.
Mihnea Măruță: Adică statul nu mai este controlat nici de angajați, nici de clienții săi, ci se mută într-un soi de monarhie care dictează de sus în jos și care cere obiective și care cere implementare imediată. Întrebarea mea pentru dumneavoastră și pentru clasa politică este, bineînțeles: în ce categorie de stat vrem să fie România? Pentru că, dacă răspundem la această întrebare, putem să discutăm și despre digitalizare.
Mihnea Măruță: Vrem să continuăm să fie un stat controlat de angajații săi? Avem exemplu recent cu justiția, care respinge orice fel de reglementare. Vrem să fie un stat controlat de mediul privat sau vrem să găsim un echilibru?
Robert Berza: O să trec la ultimul slide și ultimul set de întrebări. Nivelul de încredere în instituții — s-a vorbit foarte mult astăzi despre încredere.
Robert Berza: Noi credem că digitalizarea lucrează, de fapt, cu acest currency, cu încrederea, și există destule studii, inclusiv făcute de OECD, care arată că e o corelație destul de puternică între gradul de digitalizare și gradul de încredere al cetățenilor în instituțiile-cheie ale statului. La noi, așa arată poza de azi.
Robert Berza: Alte poze, o dată la trei luni, cel puțin noi, în relație cu digitalizarea.
Robert Berza: Câteva întrebări pentru fiecare și, într-un fel sau altul, rugămintea ca, în răspuns, să fie și un mesaj de final. Barbu, sociologic cum se explică ierarhia asta a încrederii în instituții și cum poate digitalizarea să crească încrederea acolo unde românii interacționează cel mai mult cu statul, în special la nivel de primărie și administrație centrală?
Barbu Mateescu: Da, ierarhia asta e practic aceeași ca în 2010 și 2000 și cred că și în mijlocul anilor ’90.
Barbu Mateescu: Practic, dacă observați, făcând o clipă abstracție de primărie, care este — spre deosebire de celelalte instituții — într-o relație foarte puternică cu cetățeanul, mai ales în afara Bucureștiului, observați că, cu cât o structură este mai complexă, cu atât beneficiază de mai puțină încredere. Parlamentul, prin comparație cu președintele, sunt, ca să zic așa, la extreme.
Barbu Mateescu: Este interesant, de exemplu, și un paradox logic, dar este clasic României, faptul că guvernul beneficiază de mai multă încredere decât Parlamentul. Asta în contextul în care doar o parte din populație a votat pentru partidele care sunt în coaliție, dar toată populația care a venit la vot a votat pentru partidele care sunt în Parlament.
Barbu Mateescu: Vorbesc de putere și opoziție. Deci este vorba aici și de imaginea Parlamentului. Acum, vedeți, cum este deseori cazul într-un sondaj, valorile se reflectă unele pe celelalte. Sunt niște fire comune. Ați văzut mai devreme dorința de schimbare, nemulțumirea vis-a-vis de o mulțime de aspecte.
Barbu Mateescu: Vedeți și cum valorile portocalii și roșii însumate — deci cei care au deloc încredere și foarte puțină încredere — reprezintă, în toate cazurile, majoritatea. Un lucru foarte important este, din nou, ca informația să fie accesibilă și aici vreau să nu trec foarte repede peste ceea ce înseamnă fake news, propaganda în mediul online.
Barbu Mateescu: Propaganda apare foarte, foarte mult sau are teren mâlos atunci unde nu există transparență, acolo unde informațiile nu sunt accesibile, acolo unde statul, într-o formă sau alta, evită să spună cum stau lucrurile. Dacă statul nu spune cum stau lucrurile, nicio problemă: se vor găsi oameni la Est care să spună populației României cum cred ei că stau lucrurile.
Barbu Mateescu: Deci un răspuns se va găsi. Și cred că este foarte important să înțelegem, când vine vorba despre încrederea în instituții, și această componentă legată de transparență. Dar, altfel, cred că sunt foarte multe lucruri care pot fi spuse legate de cifrele de aici; ele pot fi citite din mai multe unghiuri.
Robert Berza: Mihnea, o întrebare pentru tine, ultima. E o problemă de fond aici, e clar. Ce fel de criză vezi tu în slide-ul ăsta? E una de competență, una morală, una de sens? Întrebai mai devreme.
Mihnea Măruță: M-am gândit la următorul lucru. Mie mi se pare că una dintre cauzele majore ale nemulțumirii din rândul populației noastre și ale nefericirii, dacă îmi permiteți acest cuvânt, este faptul că noi, în continuu, trebuie să venim din urmă. În continuu trebuie să recuperăm decalaje și avem mereu senzația că nicicum nu suntem înaintea timpurilor.
Mihnea Măruță: Și atunci mesajul cu care aș încheia este foarte simplu și anume: cred că o întrebare esențială pe care aș vrea să ne-o punem ca țară și aș vrea să și-o pună clasa politică de la noi este următoarea: ce tehnologie este momentul să susținem noi ca țară pentru a nu mai veni din urmă, ci pentru a fi lideri măcar într-o anumită zonă a pieței globale?
Mihnea Măruță: Pentru că, în momentul în care vei continua să vii din urmă și vei continua să speri că recuperezi decalaje și să imiți exemplele altor state, mânia va crește, nemulțumirea va crește, emigrarea va crește și sentimentul că nu aparținem aceleiași națiuni, la fel, va crește.
Robert Berza: Mulțumesc mult!
Robert Berza: Barbu, vrei să mai spui ceva?
Barbu Mateescu: Da. Până la urmă, discuția a fost destul de densă, cred că și cifrele sunt destul de multe și complexe. Nu trec cu vederea o experiență personală pe care am avut-o în urmă cu aproape un an. Într-un municipiu din Moldova — nu din Republica Moldova, ci din Moldova — sub presiunea alegerilor iminente, un primar a montat semafoare cu cronometru.
Barbu Mateescu: Ceea ce a schimbat radical, dacă vă puteți imagina, o parte din mentalitatea comunității. Pentru că nu s-a mai dat verde, nu s-a mai dat roșu „de unde?”. Că așa a dat Dumnezeu, așa a vrut soarta. Era la intersecție și s-a făcut verde. Nu. Oamenii puteau să vadă: mai sunt 15 secunde, 14, 13, câte or fi, până în momentul când se face verde.
Barbu Mateescu: Știu că pare rizibil, e o chestie micuță până la urmă — cât contează un semafor în viața unui om? — dar astea sunt lucruri care asigură un pic de predictibilitate și care formează, încet-încet, gândirea. Nu doar cu un semafor, mai e nevoie și de altele. Digitalizarea funcționează un pic la alt nivel, dar cred că poate reprezenta o sămânță de lucru bun, de exemplu, pentru viitor.
Robert Berza: Mulțumim mult de tot!