Câți cetățeni români locuiesc în momentul de față în afara granițelor țării? – o întrebare la care statul român nu poate să răspundă cu exactitate. Cert este că România conduce detașat în topul țărilor europene ai căror cetățeni sunt rezidenți într-o altă țară din Uniune. Per ansamblu, pierderile demografice sunt masive, unele estimări indicând până la 9,7 milioane de români aflați peste hotare (incluzând comunitățile istorice).
Pentru cetățenii din diaspora, serviciile consulare devin adesea principalul, dacă nu chiar singurul punct de contact cu autoritățile române, iar calitatea acestor servicii influențează în mod direct percepția asupra eficienței și încrederii statului.
România are prezență consulară în 90 de state: 90 de secții consulare, 54 de consulate generale, 6 consulate, 3 birouri consulare și o agenție consulară deservesc una dintre cele mai mari comunități de cetățeni ai unui stat stabiliți în străinătate. Provocările sunt și ele direct proporționale cu numărul de români deserviți: timpi de așteptare extinși, o necorelare între resursele disponibile (personal, infrastructură) și nevoile reale ale diasporei și o interacțiune stat-cetățean percepută ca dificilă.
Digitalizarea serviciilor consulare apare, deci, ca o etapă firească în evoluția raporturilor dintre stat și cetățean, o modalitate prin care statul poate să își reafirme prezența și responsabilitatea față de cetățenii săi. Digitalizarea rămâne un instrument subutilizat de statul român în relația cu cetățenii săi din străinătate. Deși există platforma e-consulat încă din anul 2016, scenariile de utilizare sunt limitate și nu scutesc românii de deplasări fizice. Un demers care, pentru cei din țară ar însemna o jumătate de oră în trafic, pentru unii români din Australia, Canada, SUA, Africa sau Asia se traduc în zeci de ore de drum.
Într-o ediție de newsletter din 2025 ( România pe harta digitală a lumii: în centru sau la periferie?) am scris despre diplomația digitală, rolul comunicării pe rețelele sociale și soft power digital. Astăzi ne îndreptăm atenția spre latura administrativă a serviciilor consulare.
Cum poate România să dizolve, cu ajutorul noilor tehnologii, atât barierele administrative, cât și cele geografice?
Relația dintre diasporeni și statul român a rămas complicată și marcată de traumele regimului comunist: până mai azi, declararea domiciliului în străinătate ducea la retragerea cărții de identitate, îngreunându-le semnificativ acestor români demersurile administrative. În curând, românii vor putea obține (inclusiv la consulate) cărți electronice de identitate cu domiciliul în străinătate, aspect care vine cu un dublu beneficiu: rezolvarea unei nedreptăți și dotarea posesorilor cu identitate electronică – o oportunitate extraordinară pentru regândirea serviciilor consulare, eliminând astfel din drumurile neesențiale la consulate.
Cum poate România să dizolve, cu ajutorul noilor tehnologii, atât barierele administrative, cât și cele geografice?
Relația dintre diasporeni și statul român a rămas complicată și marcată de traumele regimului comunist: până mai azi, declararea domiciliului în străinătate ducea la retragerea cărții de identitate, îngreunându-le semnificativ acestor români demersurile administrative. În curând, românii vor putea obține (inclusiv la consulate) cărți electronice de identitate cu domiciliul în străinătate, aspect care vine cu un dublu beneficiu: rezolvarea unei nedreptăți și dotarea posesorilor cu identitate electronică – o oportunitate extraordinară pentru regândirea serviciilor consulare, eliminând astfel din drumurile neesențiale la consulate.
I. Identitate pentru românii din diaspora
Din punct de vedere administrativ, până de curând, declararea domiciliului în străinătate ducea la pierderea cărții de identitate, care era înlocuită cu un pașaport de cetățean român cu domiciliul în străinătate (CRDS). Dacă privim strict prin lentila instituțională, singurul act oficial românesc care ne indică numărul românilor cu domiciliul în diaspora este pașaportul CRDS. Puțin peste 1,2 milioane de români de români figurează în această categorie, cifră oficială care rămâne departe de realitatea din teren. Această cifră ne indică faptul că românii, deși plecați în străinătate, aleg să își păstreze cărțile de identitate cu domiciliul în România, aspect care va fi tratat mai jos.
În anul 2021, datele transmise de autoritățile locale din țările de destinație arătau că dimensiunea comunității cetățenilor români stabiliți în străinătate era de aproximativ 5,7 milioane persoane. Mai mult, numai în Regatul Unit, datele din martie 2023 arătau că 1.479.460 de români au depus aplicații pentru EU Settlement Scheme.
În practică, refuzul românilor de a declara oficial unde locuiesc se întâmplă din două motive:
- Acces limitat la anumite proceduri cu pașaportul CRDS. Potrivit legislației, pașaportul este document de călătorie, nu și act de identitate, ceea ce duce la refuzul unor instituții publice sau private de a accepta acest document pentru diferite demersuri; 2.
- Percepția că nu există vreun beneficiu real pe care-l pot obține dacă fac acest demers (ba din contră).
În 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a tranșat ferm : România nu poate refuza eliberarea unei cărți de identitate cetățenilor săi doar pentru că și-au stabilit domiciliul într-un alt stat membru. Argumentele României, bazate pe dificultăți administrative privind înscrierea domiciliului în străinătate, au fost respinse ca irelevante. Mesajul Curții e clar: statutul de cetățean european nu poate fi fragmentat, iar libertatea de mișcare nu poate fi limitată prin bariere birocratice naționale.
Începutul anului 2025 a venit cu o variantă de compromis cu privire la acest subiect: cetățenii români din Diaspora pot solicita cărți electronice de identitate fără domiciliul în România. Pentru aceasta, este necesară prezentarea unu pașaport simplu electronic sau temporar valabil care indică țara de domiciliu, sau a unor documente oficiale emise de autoritățile străine care atestă reședința în respectiva țară, însoțite, dacă este cazul, de traduceri autorizate în limba română. De asemenea, solicitantul trebuie să dețină un cont validat în Platforma HUB de servicii a Ministerului Afacerilor Interne, cu excepția minorilor sub 18 ani, pentru care această condiție nu se aplică. Procedura detaliată și lista completă a documentelor necesare urmează să fie reglementate prin norme metodologice.
Cu excepția deținerii unui cont în Platforma HUB-ului de servicii, care trebuie reanalizată având în vedere faptul că validarea contului se face prin Ghișeul.ro sau prin ROeID, fiind necesar un card bancar românesc și un act de identitate sau pașaport valabil sau prin deplasarea la un ghișeu al Poliției Române, ținând cont de faptul că un număr important de persoane cu domiciliul în străinătate nu mai dețin conturi bancare în România și nu se deplasează frecvent în țară (diaspora din SUA, spre exemplu), modificarea este binevenită.
Noile prevederi au potențialul de a transforma cartea electronică de identitate în unealta prin care statul român astupă prăpastia care s-a creat între Diaspora și țara lor de origine.
II. Identitatea electronică, cheia pentru servicii consulare mai bune
Dacă spunem CEI, spunem și identitate electronică asociată: exact elementul a cărui lipsă pare să ne țină pe loc.
Deși avem legislație primară care ar putea sta la baza serviciilor consulare digitale, la nivel de legislație secundară regăsim o viziune puțin ambițioasă. Ordinul nr. 200 din 6 februarie 2024 prevede că serviciile consulare pentru care cererile se pot depune în format electronic, cu autentificare prin ROeID, sunt următoarele:
- verificarea autenticității permisului de conducere românesc;
- eliberarea adeverinței de cazier judiciar;
- eliberarea documentelor specifice solicitate de autoritățile locale în cadrul diferitelor proceduri administrative, exclusiv pentru situația în care nu este necesară prezența fizică la sediul MD/OC sau nu trebuie să prezinte acte justificative în original.
Nu se digitalizează, deci, mai nimic.
Unul dintre motive ar putea fi lipsa unei modalități de autentificare sigure. Așa cum menționam într-un working paper anterior, nivelul de siguranță al identificării cu ROeID (substanțial, nu ridicat) este, de regulă, motivul invocat pentru a limita extinderea unor servicii electronice. Cu alte cuvinte, dacă statul nu poate ști cu certitudine cine ești, paleta de servicii pe care ți le pune la dispoziție digital este limitată.
În momentul de față, identificarea în platforma e-consulat se face pe baza creării unui cont simplu, strict pe bază de adresă de e-mail și parolă aleasă. Nu există nicio formă de verificare a identității solicitantului, niciun mecanism care să lege identitatea juridică de contul astfel creat. Rezultatul este următorul: platforma e-consulat servește doar drept platformă pentru programări la consulate și pre-validarea documentelor necesare pentru procedura solicitată, în ciuda faptului că propune deja un flux complex.
MAE, Exemplu cerere pentru transcriere certificat de naștere
Rezultatul completării acestor formulare complexe și încărcarea tuturor documentelor nu scutește cetățeanul de drumul la consulat, ci doar îi confirmă că are toate actele necesare pentru a nu face un alt drum la consulat.
III. Ce schimbă CEI pentru românii din diaspora?
În primul rând, dacă vorbim strict de documentul fizic, elimină discriminarea la care erau supuși (a se vedea cauza menționată anterior). Pe lângă pașaport, diasporenii vor avea și cărți electronice de identitate: ceea ce, în sine, este un pas important.
În al doilea rând, CEI este suportul fizic pentru identitatea electronică, o unealtă prin care identitatea persoanei devine una care poate fi folosită nu doar fizic, ci și online (deci intervine și noțiunea de document util, care simplifică interacțiunea cu statul român).
Pe baza acestei cărți, persoana își creează portofelul de identitate digitală. Acest pas presupune, de regulă, folosirea unei aplicații unde identitatea este „importată” în mediul digital. Se confirmă că portofelul aparține titularului.
Când persoana vrea să acceseze platforma e-consulat, nu mai pornește de la crearea unui cont clasic, ci de la autentificarea cu portofelul digital: practic, selectează opțiunea de autentificare, iar sistemul solicită confirmarea identității prin portofel (printr-o aprobare în aplicație).
După autentificare, platforma recunoaște automat identitatea utilizatorului, fără să mai fie nevoie de încărcarea repetată de documente pentru verificare. În acest moment începe efectiv procedura consulară. Pentru că identitatea este deja confirmată la început, nu mai este nevoie de prezentare fizică la consulat pentru multe tipuri de servicii. Sistemul poate procesa cereri integral online, cetățeanul va avea semnătură electronică calificată gratuită cu care va putea semna (dacă este nevoie) iar răspunsul sau documentele emise pot fi transmise tot digital, pornind de la simpla idee că statul știe cine ești.
Bonus: Portofelul de identitate digitală va putea fi folosit și pentru a accesa servicii din alte țări: un român cu portofel de identitate digitală emis de România se va putea conecta și pe platformele electronice din țara europeană unde locuiește.
IV. Un proiect pilot de impact
Odată deblocată chestiunea identității accesibile, atenția trebuie să se îndrepte spre transformarea procedurilor. În sine, consulatele nu fac decât să respecte acte normative după care funcționează și instituții din țară (ANC pentru cetățenie, DGEP și structurile locale asociate pentru stare civilă, acte de identitate, șamd).
Diaspora ar putea servi, totodată, drept proiect pilot pentru digitalizarea completă a unor proceduri.
Platforma e-consulat, Listă proceduri consulare
Dacă e să ne uităm la servicii care pot fi digitalizate cu prioritate, menționăm: duplicatele după actele de stare civilă, extrasele multilingve și adeverințele de stare civilă, titluri de călătorie, atestat de domiciliu și, în general, orice procedură care implică emiterea unei adeverințe, duplicat sau dovadă. Majoritatea procedurilor menționate nu implică procese decizionale extinse, ci presupun, în esență, identificarea unei înregistrări deja existente într-un registru oficial și reproducerea acesteia.
O altă procedură care ar fi o candidată bună pentru digitalizare este titlul de călătorie, pentru care avem deja și cadru normativ neimplementat (prin Legea nr. 380/2023).
V. Direcții de acțiune
- Implementarea eliberării cărții electronice de identitate și la nivelul consulatelor, cu posibilitatea obținerii acesteia simultan cu pașaportul, trebuie însoțită de o campanie activă de promovare, astfel încât fiecare cetățean să beneficieze atât de identitate fizică, cât și electronică.
- Lansarea portofelului de identitate, integrarea autentificării cu acesta în platforma e-consulat și promovarea adoptării în rândul diasporenilor, aspect care necesită implicarea directă a personalului consular, care va avea rolul de a sprijini și încuraja descărcarea și utilizarea acestuia.
- În paralel, aceste măsuri trebuie susținute de dezvoltarea unui nou cadru legislativ și operațional, adaptat realităților digitale, care să includă proceduri modernizate și fluxuri administrative regândite printr-un mecanism de coordonare la nivel central, sub forma unui comitet interinstituțional (în jurul MAE sau la nivel guvernamental, prin intermediul Comitetului pentru reducerea birocrației și e-guvernare).
Construind pe bazele platformei e-consulat, România poate seta un nou standard în materie de servicii consulare în spațiul european și nu numai. Scutirea personalului consular de o serie de proceduri ar însemna timp câștigat pentru adresarea unor situații mai sensibile de asistență consulară și ar lăsa loc pentru ceva ce românii așteaptă de multă vreme din partea statului: proactivitate și grijă.
