Către servicii publice digitale centrate pe cetățean: lecțiile unui dialog România – Republica Moldova

Radu Puchiu: Bine ați venit! Aș vrea să încep totuși cu cei care mai sunt astăzi în sală alături de noi cu o întrebare foarte directă și vreau să ridicați mâna. Câți dintre dumneavoastră ați avut în ultimul an o interacțiune cu statul în care v-ați simțit cu adevărat respectați, ascultați și bine serviți? 

Iată, exact despre asta vreau să vorbim astăzi, pentru că lucrurile se împart foarte ciudat. Percepția este că nu avem suficiente servicii publice, dar, ce să vezi, de multe ori ele se întâmplă. Cred că trebuie să vorbim mai mult și, dincolo de strategii și planuri și așa mai departe, vreau ca panelul de acum să meargă foarte în concret. 

Hai să vedem ce se întâmplă la firul ierbii, dacă vreți: cum se naște un serviciu public bun, cum putem să-l facem dincolo de o promisiune sau un slide într-o prezentare, să-l facem o experiență reală pentru oameni. 

Și, ca să putem răspunde, i-am invitat astăzi alături de noi — și invit pe scenă — pe Nicoleta Colomeeț, pe Răzvan Jiga și pe Gheorghe Damian.  

Am discutat, ați discutat despre cum se întâmplă de fapt serviciile acestea publice și eu vreau să vă întreb, să merg către zona de exemple, de fapt, cu fiecare dintre voi. Și vreau să încep cu Nicoleta Colomeeț. 

Moldova, cel puțin din România, se vede ca un exemplu. Are servicii bune, s-au întâmplat multe lucruri și cei care sunt familiarizați cu digitalizarea au văzut că ele se întâmplă foarte bine. Și vreau să vă întreb care e acel exemplu care arată cel mai clar ce înseamnă un serviciu public cu adevărat orientat către cetățean. Știu că sunt multe, dar putem alege unul? 

Nicoleta Colomeeț: În primul rând, bună seara și mă bucur să fiu aici. Mulțumesc pentru invitație. Am zis și o spun față de cei care au mai rămas și cei care ne privesc online: data viitoare ne chemați cu keynote. 

Tot azi am să fac o mică mențiune. Începe campania de 16 zile de activism împotriva violenței, inclusiv împotriva violenței digitale. Și noi vă invităm pe toți să vă alăturați în a combate violența digitală în general. 

Dar ca să revenim la întrebarea pe care ați adresat-o, în primul rând, Agenția de Guvernare Electronică din Republica Moldova este acea creatură instituțională mitologică la care, aparent, România visează din tot ce am ascultat eu azi și am auzit. Tot ce vrea România: vrem un punct central să decidă, să dicteze reguli, să ne zică cum să facem, să facă enforcement, să aibă capital cumva, instituțional și tot așa, să fie birocratică, dar să aibă și oameni tech. 

Ei bine, noi suntem agenția asta în Republica Moldova. Suntem organizați direct sub Cancelaria de Stat și avem un mandat foarte larg. Gestionăm și operăm peste 28 de platforme și servicii și sisteme care setează, de fapt, arhitectura de bază, infrastructura digitală bazată pe building blocks a Republicii Moldova — building blocks reutilizabile, lucru pe care vi-l recomandăm activ și insistent și nu o să ne oprim până nu o să reușim tot și să vedem implementarea. Cineva trebuie să lupte și pentru noi, da? 

Mă rog, noi suntem așa, mai categorici, unii dintre noi, în Moldova. Și tot noi am avut mandatul să facem ceva ce se numește, în format clasic, re-ingineria și modernizarea serviciilor publice. Eu numesc asta „gentle bulldozing”, că dacă zici „bulldozing” sună așa cam agresiv, dar dacă pui „gentle” în față e mai gentle.  

Dar noi avem mandatul ăsta să avem o metodologie, în primul rând, de re-inginerie. Și ea, de fapt, este punctul care ghidează felul în care venim noi la instituții sau cum dăm noi instituțiilor mecanismul și instrumentariul să digitalizeze servicii și platforme. 

Totodată, crezul nostru de bază este că noi nu digitalizăm birocrația. Deci asta trebuie să fie ceva ce trebuie să intre în sânge peste tot. Noi nu digitalizăm birocrația. Nu mă interesează, nu vreau să aud, nu știu, nu contează. 

Pe unele aspecte cu mai mult succes, pe alte aspecte cu mai puțin, dar, la modul practic, chiar ne reușește. Și având în vedere faptul că noi avem mandatul ăsta de guvernare, de oversight general, noi chiar putem să facem enforcement, inclusiv la the once only principle. 

Eu fug un pic de baza întrebării, dar cred că este important cumva asta să menționăm. Pentru că trebuie să te gândești la fundamentals atunci. Serviciul, până la urmă, este expresia relației dintre cetățean și stat în cadrul unui context, în cadrul unui eveniment de viață sau în cadrul unei acțiuni, necesități. 

Eu aș începe un serviciu bun și ideal cu întrebarea dacă, la modul practic, avem nevoie de el. Și dacă aduce plus valoare cetățeanului sau statului. Și dacă o aduce, care este acea plus valoare? Că ce? Că aduce bani la buget? Că dă de lucru unui birocrat? Că ce face? Deci ăsta e primul lucru. 

La modul practic-practic, noi, la agenție, începem majoritatea prezentărilor noastre cu un slide cu o fotografie foarte veche din fața Ministerului Justiției. Este o imagine care este precursorul unuia dintre cele mai populare servicii care sunt digitalizate în Republica Moldova și este solicitarea cazierului judiciar — și nu doar cazierului judiciar, dar inclusiv și apostilarea acestuia. 

Deci, în Republica Moldova, se aduna lumea la coadă în fața Ministerului Justiției de la ora 5, făceau liste pe foaie, luptau acolo între ei, vindeau locuri, stătea o dubiță care vindea locuri. Așa stătea lumea la coadă. Și ăsta a fost unul dintre primele servicii care au fost digitalizate, la modul practic, în Moldova. 

Am mai avut iterații. Dubița aia nu mai există acum. Ăsta e cel mai solicitat serviciu, are sute de mii de solicitări pe an, complet automatizat, livrat online, livrat online cu apostilă, tradus în toate limbile posibile și încă și-l mai livrăm oriunde în lume, documentul fizic, dacă ai nevoie de el. Îl livrăm preponderent, by default, digital, în ceea ce numim noi cabinetul personal și, totodată, îl primești oriunde vrei în lume. 

Asta este un exemplu de un serviciu popular care funcționează bine. Dar care este rețeta? Rețeta este simplă. Unu: nu digitalizăm birocrația. Și doi: luăm common sense și-l punem la masă. 

Noi, la agenție, abia anul ăsta — de fapt, cât de buni suntem — abia anul ăsta am instituționalizat și am început să angajăm designeri de experiență. Pentru că eu vin din mediul privat, eu vin din product management și product marketing și eu știu cât de mult experiența contează, de fapt. Poți să ai cei mai buni specialiști în re-inginerie, poți să ai cei mai buni business analyst și oricum să ai trei butoane de care n-ai nevoie. 

Și atunci noi suntem obsedați, la modul practic, acum, în Moldova, de experiență. Noi suntem obsedați de coerență și noi suntem obsedați de centralizare strategică a accesului. Și atunci când vorbim de puncte unice de acces, chiar să le facem unice. Și asta facem. Eu sper că răspunsul ăsta e destul de amplu și cu câteva ramificări. 

Radu Puchiu: Mă gândeam că asta numai gentle bulldozing nu e, dar sună bine. Ăsta-i foarte gentle. Mulțumesc! 

Mă duc către Răzvan Jiga, pentru că el conduce toată partea de IT&C la Ministerul Afacerilor Interne, de care multe servicii depind. Poate puțină lume știe cât de multe sunt care depind de ministerul vostru. Și vreau să te întreb la fel: care e exemplul cel mai bun, ce înseamnă o relație mai bună, mai simplă între stat și cetățean? Care a fost cel mai greu lucru de simplificat la voi ca și serviciu? 

Răzvan Jiga: În primul rând, bună seara tuturor, mulțumesc pentru invitație. Cel mai greu este să începi un lucru. Și, din experiență proprie, spunem că primul serviciu a fost și cel mai complicat. 

Acum, întâmplarea spune că și colega noastră și prietena noastră bună din Republica Moldova a făcut vorbit despre cazierul judiciar. Într-adevăr, și noi, acum trei ani, am început tot cu cazierul judiciar, odată cu implementarea în cadrul unui proiect cu finanțare nerambursabilă. Și trebuie să dau un pic din casă: totul a venit pe fondul unui mic eșec. 

Am învățat dintr-un eșec al unei achiziții care viza o dezvoltare software, pe care noi am crezut că am făcut-o aproape perfectă. Trebuie să recunosc acest lucru. Și s-a dovedit, în timp, că soluția pe care noi ne-am propus-o a fost una, de fapt, fără finalitate. Foarte rapid din acest eșec ne-am revenit și am hotărât ca, împreună cu cei din zona de business — pentru că vorbim de cazier, colegii de la Poliția Română — împreună cu tehnicii noștri, puțini, dar inimoși, să pornim la acest drum. 

Și am reușit. Avem până în acest moment hub-ul de servicii al MAI: peste un milion de caziere judiciare semnate cu certificat calificat, peste un milion de utilizatori, peste 40 de milioane de accesări. Sunt vreo 17 servicii în momentul acesta și mai urmează. 

Dar grea a fost decizia de a începe. Pentru că, la acel moment, nu ne puneam problema finanțării. Aveam finanțare asigurată prin OIPSI. Chiar am avut o relație extraordinară cu finanțatorul — pare-mi-se că nu mai este domnul ministru al fondurilor europene — dar noi chiar am avut o relație bună pe zona asta și ne-au înțeles. Ce nu puteau să facă era strict legat de partea de personal: personal de specialitate, personal din zona de business, analiști de business. 

Cumva, echipa noastră inimoasă a preluat toate aceste roluri. A găsit, într-adevăr, în zona de business, oameni care au înțeles că nu trebuie să digitalizăm birocrația. Chiar am făcut niște fine-tuning-uri fantastice pe aceste prime servicii și au devenit un exemplu pentru următoarele servicii. 

Nu vă ascund faptul că și în zilele noastre există tentația de a pune o cerere cu „subsemnatul” în online. Adică avem încă acest impuls al unor beneficiari din zona publică de a solicita, acolo pe site-ul instituției, când ceri un serviciu, să mai treci un „subsemnatul”, să-ți mai încarci datele. Și e o luptă, apropo de re-engineering de procese. 

Dacă ne-am fi dat seama atunci cam cât de complexă este și dezvoltarea serviciului — pentru că s-a dovedit a fi destul de complexă — dar, mai ales, operarea ulterioară, administrarea… Pentru că treci din zona de ghișeu fizic, te duci în online, nu mai ai 8 ore de interacțiune cu end-userii, ai 24 cu 7 ore. Și ai de n ori mai mulți oameni pe care, culmea, tu zici că îi mulțumești, dar, de fapt, ai mai mulți nemulțumiți. 

Structurile de IT din administrația publică vă pot confirma faptul că, de fapt, pentru noi, digitalizarea înseamnă destul de multă — nu doar încărcare, că nu asta este o problemă — ci destul de multe probleme pe care trebuie să le adresăm. Multe sunt, să spunem, relativ tehnice, pe care le rezolvăm, altele sunt la nivel de business și aici trebuie să colaborăm cu ownerii de proces. 

Fie că vorbim de cei care efectiv livrează serviciile, fie că sunt cei care asigură date pentru acele servicii. Un exemplu concret: partea de evidență a persoanelor. Odată cu implementarea acestui prim serviciu a trebuit să facem integrare, am interoperabilizat SNIP-ul cu hub-ul de servicii al MAI, cu partea de Poliția Română — cu zona de ghișeu.ro. Am colaborat foarte bine pe zona aceasta cu partea de banking, acolo unde a trebuit să aducem inclusiv 3D Secure-ul. S-a implementat ca un push și ca o nevoie de securizare a accesului dinspre ghișeu spre hub. 

Această complexitate despre care discutăm, vă spun că ea apare pe parcurs. Dar dacă ai o echipă inimoasă care își dorește să facă — și am găsit această echipă, am avut norocul să găsesc această echipă la noi, la Interne — și să construiesc împreună cu ea acest prim serviciu și toate celelalte după, trece mult mai ușor. 

Radu Puchiu: Ciugud a avut un om inimos, am văzut din clipul nostru și, apropo de gentle bulldozing, dumneavoastră nu ați fost gentle cu dărâmatul ghișeului, din câte am reținut. Foarte frumos. Și vreau să vă întreb: care-i exemplul care a avut cel mai mare impact? Acolo unde oamenii, cetățenii, chiar au fost — adică primăria a răspuns la ce vor oamenii, nu neapărat la procesele birocratice din spate. 

Gheorghe Damian: Păi, sigur că cel mai mare impact a fost tot ce înseamnă digitalizarea serviciilor publice și am făcut-o cumva treptat. Am început cu plata impozitelor și taxelor locale. Și, apropo de încredere, noi avem un sistem de management integrat la nivelul instituției. Eu văd în timp real fiecare angajat, ce lucrează, am diverse rapoarte pe diverse birouri. 

Mă uitam la 31 martie anul acesta: gradul de colectare a impozitelor era undeva la 70%, iar alaltăieri chiar m-am uitat — gradul de colectare a impozitelor la nivelul Comunei Ciugud, cu alaltăieri, de fapt, era undeva către 98%. Ceea ce înseamnă că serviciul pus la dispoziție de noi își face treaba, că încrederea în serviciile publice este foarte bună.  

Ceea ce îmi place acum foarte mult și ce implementăm este o colaborare cu Uniunea Notarilor Publici. Știți că, pentru a-ți face un act notarial, trebuie să ajungi la primărie, să-ți plătești toate impozitele, să-ți iei un certificat fiscal — cum că nu ai datorii — după care să te duci la notar, să îi mai duci și niște acte de la primărie. 

 Și am convenit cu unele notariate publice că o să le dăm acces limitat în baza noastră de date. Cetățeanul se duce la notar; dacă are datorii, notarul îi plătește datoriile, își ia certificatul fiscal, își ia documentele de care are nevoie din baza noastră de date, îi face documentele, nu îl mai pune pe om să vină cu actul notarial la primărie, ci îl încarcă direct în platforma noastră și, cumva, fiecare își ia plata. 

A fost foarte greu să convingem notarii că este în beneficiul lor, dar, de fapt, este în beneficiul omului. Omul nu mai este plimbat la trei ghișee ca să câștige ceva. Este ceea ce ne ocupăm acum. 

Și ceea ce este foarte important — s-a pomenit aici foarte mult de birocratizare — noi încă din 2009 am măsurat timpul în care cetățeanul trebuie să stea pentru diverse documente în primărie. Cum facem ca cetățeanul să nu mai ajungă la ghișeu ca să-și ia un document? 

Și de atunci avem, de exemplu, posibilitatea de a-ți lua certificatul de urbanism în 24 de ore, autorizația de construcție în 48 de ore, toate astea încărcându-ți documentele digital. Marea problemă o avem la dosarele pentru autorizațiile de construire și mă bucur că sunteți aici. De multe ori am ridicat problema asta la nivelul Ministerului Dezvoltării, că știm foarte bine că arhitecților și verificatorilor le plac ștampile cât mai mari și cât mai multe puse pe documente. 

Poate găsim o formă să-i forțăm să renunțe la ștampile și să ne dea documentele în format digital. Noi le cerem pe CD, dar nu ștampilate și, Doamne ferește de un proces, nu stau în picioare. Dacă noi nu mai avem arhivă, singurele documente pe care le găsim acum în arhivă sunt cele permanente și sunt documentele pentru autorizațiile de construire, care sunt foarte voluminoase într-o localitate unde se construiește destul de mult. 

Da, mă opresc. Aș putea să vorbesc mult. 

Nicoleta Colomeeț: Noi, Moldova, am rezolvat chestia asta. Noi, prin lege, am obligat. În primul rând, noi acum mai facem o triere a tuturor acțiunilor permisive și autorizațiilor și tot așa, să le reducem. 

În general, noi în Moldova avem peste 50–60% din servicii publice digitale disponibile online, 75% pentru mediul de afaceri, peste 50% pentru cetățeni — varii forme de digitalizare, fie că e front office, fie că e full cycle, în fine. 

La nivel de acte permisive, noi, prin lege, am zis că default digital și nu se discută. Plus, unele autorități locale au început să-și inventeze tot soiul de acte acolo; se mai intervine pe unele aspecte, dar noi avem ceva ce se numește CIJAP, Sistemul Informațional Automatizat de Gestiune și Eliberare a Actelor Permisive. 

Deci, teoretic, fiecare emitent are în spate un back-office în care primește și gestionează aceste informații. La rândul său, și totul e bazat pe Building Blocks Architecture. La rândul său, cetățeanul, de fapt, are un singur punct de acces unde vine și-și alege de ce tip de act, autorizație și tot așa are nevoie. 

Noi o să facem acum versiunea doi. Prima a fost cum a fost făcută, asta o să fie un pic mai useable, dar funcționează și funcționează foarte bine. Noi emitem practic toate actele permisive acolo, deci digital default. Și asta trebuie să fie reglementat la nivel de lege. 

Și e clar că noi suntem o țară mică, cu inimă mare. Nu, ne este un pic mai ușor pe unele aspecte, având în vedere dimensiunea noastră, dar… 

Gheorghe Damian: Sigur, venind de sus în jos și determinându-i pe cei de la firul ierbii să înțeleagă cât e de important. Ceea ce noi am pierdut: am avut șansa asta din 2007, spuneam de PODCA. Acum ne așteaptă 60 de milioane de euro plus 60 de milioane puse de stat. Cred că e șansă imensă și ar trebui s-o exploatăm. 

Nicoleta Colomeeț: Să zic, având în vedere că suntem un pic mai mici, probabil uneori ne este mai ușor să avem de top-down approach, dar pe noi, dacă ne mai întrebi despre o chestie, și eu zic că serviciu e serviciu și noi câteodată le izolăm, dar, în același timp, noi facem datele să lucreze în favoarea cetățeanului și cum noi construim experiențe reale. 

Noi avem așa o aplicație minunată, se numește EVA. Noi o să integrăm totuși și la nivel de web în EVA; până la finalul de an o lansăm. Și noi, în EVA, am centralizat tot. 

Avem un modul, se numește „Datele mele”. În modulul „Datele mele” eu văd contribuțiile sociale, datoriile fiscale, contribuțiile fiscale și tot așa. Și noi aveam acolo datorii. Apare frumos cu roșu: datorii la fisc, roșu, 200 de lei, 400 de lei, nu contează, imobil, whatever. Și stă roșu. 

Și noi ce facem? Cred că asta e roșu. Și tu, în calitate de cetățean, tu vrei să acționezi pe acest roșu, pentru că instinctiv roșu ce înseamnă? Alertă, danger, trebuie să fac ceva. 

Și, mă rog, era o problemă la noi și noi toți ziceam: „Măi, trebuie să punem butonul aici, trebuie să punem butonul aici, trebuie să plătim aici”, mai ales că noi avem sistemul integrat de gestionare a plăților. La noi, noi operăm sistemul on-pay. Noi toate plățile trec prin serviciul guvernamental de plăți electronice, practic toate încasările la stat și toate distribuțiile la stat, miliarde de lei. 

Așa. Și vă zic o mică statistică — și asta e un evidence-based approach pe centrare și obsesie pe cetățean și să simplifici continuu, să simplifici, să optimizezi și să introduci experiențe bune pentru cetățeni. Noi am pus butonul exact o săptămână înainte ca să fie deadline-ul pentru achitarea impozitelor la stat. N-a fost intenționat, dar a mers bine. 

Și exact cum l-am pus noi acolo, noi, într-o săptămână, am colectat mai mult plăți, anumit doar prin acel buton. Deci am colectat un sfert din plățile pe care le-am colectat pe parcursul ultimului an, din aplicație, din toată aplicația. 

Ce-am mai făcut noi în next step? Noi am făcut un parteneriat cu Mastercard, în care, având în vedere faptul că noi operăm, gestionăm platforma de plăți, am zis: „Hai să facem un parteneriat, să facem incentivizing pentru oameni.” Și Mastercard a zis: „Super, noi dăm 10% pentru toată lumea care plătește din aplicație.” 

Și tu plătești taxe, impozite la stat și ai 10% cashback de la o companie privată. Super, win-win pentru toată lumea. Și tot soiul de accente din astea noi le vedem foarte și foarte utile, dar, bine, noi avem luxul faptului că avem o infrastructură destul de mare, avem o arhitectură bine setată la punct, avem niște chestii pe care putem să facem leverage. 

Radu Puchiu: Arhitectura există. Când mă întorc la MAI, povestea e de interoperabilitatea pe care voi a trebuit să o faceți. Și curiozitatea mea, și cred că a multora, este: dacă voi puteți să o faceți, de ce încă este un subiect interoperabilitatea la nivelul tuturor? Nu putem găsi niște modele pe care să le exportăm? Uite, acele building blocks de care spunea Nicoleta mai devreme. 

Răzvan Jiga: Da, eu aș continua vis-a-vis de infrastructură, menționând și faptul că ulterior implementării hub-ului, deși logic ar fi trebuit să fie cumva inversă, dar din alte motive pe care nu e cazul să le aducem din istorie, am întârziat un pic: a apărut cartea electronică de identitate. 

Avem peste — sau aproape — un milion de deținători în mai puțin de 10 luni. Noi credem că este un mic record, chiar dacă, în alte situații, probabil că alte țări ar fi reușit un pic mai mult; pentru noi este un record. Pentru că a fost o mobilizare la nivel de infrastructură, la nivel de oameni și chiar la nivel de finanțare, exemplară, începând cu luna martie anul curent. 

Tot anul acesta am reușit să conectăm cartea, cum i-am spus noi, la hub-ul de servicii al MAI. Practic, avem și o autentificare cu cartea electronică pe hub. Asta înseamnă că reușim să capitalizăm inclusiv deținătorii de cărți electronice de identitate atât pentru portalul MAI. 

Suntem în discuții cu cei de la SPV, ANAF, cu cei de la Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, pentru a crea mecanismele — acele SDK-uri, acele API-uri — capabile să permită autentificarea pe portaluri proprii utilizând cartea electronică de identitate. Și, bineînțeles, rămâne deschisă discuția și pentru administrația publică locală, pentru că noi am gândit cartea electronică de identitate ca fiind un mecanism nu doar extrem de sigur — pentru că sunt foarte multe standarde de securitate pe care le-am implementat — și din zona de ICAO, pentru că este și document de identitate, document de călătorie, dar și din zona de servicii publice, servicii electronice. 

Ne dorim să ne ducem cu acest tip de autentificare, alături de celelalte, bineînțeles. Nu înseamnă că trebuie să eliminăm user/password sau alte mecanisme care sunt deja implementate și în timp, dar necesită un pic de timp, necesită un pic de resurse să ajungem la acel layer de interoperabilitate pe care Ministerul de Interne nu numai că îl va pune, trebuie să-l pună la dispoziția tuturor entităților publice. 

Și ne-am asumat acest lucru. Repet: și hub-ul de servicii al MAI este standard creat și cartea electronică de identitate. Va veni și partea de stare civilă, care are anumite issue-uri de rezolvat din punct de vedere tehnic. Eu cred că tehnic avem soluții. 

Rămâne layer-ul de interoperabilitate, să spunem la nivel de business, care trebuie să fie un pic acomodat, pentru că procesele și fluxurile… Extrem de greoaie, extrem, extrem de greoaie, ne pun în dificultate. Coordonez o echipă, repet, inimoasă de dezvoltatori care, de multe ori, trebuie să facă efectiv un fel de ședințe de, nu știu, de psihanaliză cu end-userii, pentru a le explica că acele N registre, acele N avize, acele N fluxuri de avizare nu își au rostul în mediul online. 

Chiar dacă punem în față existența unor proceduri, a unor HG-uri, a unor legi, le putem modifica. O putem face. 

Radu Puchiu: Putem învăța și de la Moldova, și de la voi. Mai avem trei minute și aș vrea un minut pentru fiecare, o întrebare. Dacă ar fi să lăsați o singură idee astăzi pentru cei care vor construi serviciile publice în următorii ani, care ar fi aceea? L-am întrebat și pe președinte dimineață. Închei și cu dumneavoastră. 

Gheorghe Damian: Să aibă încredere. Să nu cedeze. Chiar dacă, așa cum spuneați, uneori picăm, să ne ridicăm, pentru că asta este soluția.

Mi-aduc aminte când a apărut televizorul în casa noastră și bunicul meu mi-a spus: „Uite, îl vezi pe Iuda în casă.” Dacă toți plecăm cu gândul că digitalizarea, transformarea digitală, este ceva rău pentru viața noastră, înseamnă că nu înțelegem nimic și că, până la urmă, asta este soluția, mai ales pentru politicieni: creșterea gradului de încredere a alegătorilor în ei prin utilizarea acestor soluții digitale. 

Răzvan Jiga: Poate părea puțin prea curajos. Dacă nu o vom face noi, o vor face alții. Deci digitalizarea va veni peste noi. 

Avem ocazia ca noi să ne ocupăm de ea, împreună cu partenerii, împreună cu oameni care pot — și avem în țară, și în zona publică, și în zona privată. Trebuie doar să facem cumva să-i aducem, în condiții de legalitate, bineînțeles, împreună să livreze. Pentru că altfel vor veni alții și probabil că vor fi altele condițiile. 

Nicoleta Colomeeț: Transformarea digitală — hai să cităm ce adduce beneficii concrete și reale pentru cetățeni. 

La modul practic, noi am făcut o analiză. Și am făcut o analiză simplă, doar pe serviciul guvernamental de plăți, Mpay, și noi știm așa: noi știm că transformarea digitală aduce un return on investment de 100 la 1. Arătați-mi un proiect investițional care îți aduce un asemenea return on investment. 

Deci, în primul rând, investiția în transformare digitală este o investiție. Unu. 

To mirror what Helen said, nu operăm proiecte, operăm produse, platforme. Nu ne gândim la one-off solutions. Ne gândim la cum operaționalizăm și cum construim ecosisteme strategic, gândit, planificat, să reutilizăm, nu să construim și să inventăm de fiecare dată roata la a 11-a căruță din arsenalul nostru de platforme. 

Și cel mai important: nu ar trebui să fie o bătălie politică, pentru că, până la urmă, câștigă toți. Și câștigul din timpul economisit, banii economisiți — și banii se economisesc nu doar în bani reali, nu doar în RON reali — banii se economisesc în timp, în energie, în nervi, în interacțiune, în faptul că mă faci pe mine mizantropă [unclear]. M-ai fericit că n-am trebuit să interacționez cu un om, la modul practic, la ghișeu. 

Noi am mai făcut o analiză. Noi ne-am gândit așa: pentru serviciile digitale, cum să monetizăm noi, să aducem mai mulți bani la agenție, să încercăm să devenim self-sufficient. Și am zis: „Hai să taxăm 10 lei un top la toate serviciile care vin la noi prin ceea ce numim noi platforma electronică de digitalizare a serviciilor.” 

De ce 10 lei? Pentru că să te duci cu troleibuzul într-o parte și în alta — în Moldova costă 6 lei o tură, înseamnă că sunt 12 lei. Deci deja e mai ieftin decât drumul dus-întors, efectiv. Și noi, cu 10 lei, închidem jumătate din întrebarea noastră pe buget. 

E super simplu, toți au de câștigat. Și nu este o bătălie, nu este o luptă. S-a zis anterior aici, pe scenă: trebuie să fie o viziune și o strategie de țară, nu o aducere politică [unclear], pentru că, până la urmă, încă o dată, de beneficiat au toți. 

Fiecare mamă, fiecare părinte, fiecare bătrân, fiecare pensionar și fiecare antreprenor. 

Și atunci România are, într-adevăr, din partea Republicii Moldova, toată deschiderea. Noi am dat un preview, am dat un preview first eyes la ceva ce numim noi Ego4Dev, unde sunt integrate toate librăriile noastre și toate platformele partajate, să fie înțelese mai bine dintr-un singur punct de acces principiile noastre pe platformele digitale. 

Și suntem aici să vă susținem și să facem echipă bună, atât pe platforme reutilizabile, cât și pe wallet, și cât și în zona de AI, oricât de distant ar părea. 

Radu Puchiu: Mulțumesc tare mult. Robert Berza spunea la început să privim cu încredere și cu optimism. Eu plec mai optimist după panelul ăsta. Vă mulțumesc foarte mult, în aplauzele voastre. Mulțumesc.